vineri, 25 februarie 2011

VIII

mirosea atat de tare a portocala ca simteam gustul usor acru in gura. decojita, stoarsa, supta. mmmm! si cirese, rosii, carnoase, cu samburi galbui, tari. mi-i puteam imgina cum mi se strivesc de masele. cine ma tortura in halul asta? pana sa gasesc putere sa deschid ochii, am simtit miros de ..clatite?
"mi-ai facut clatite?"
"sigur ca ti-am facut. sunt in cabina pilotului" si rade. de ce rade mereu la glume proaste? a, da, pentru ca sunt ale lui...
"atunci a ce miroase?" am deschis ochii. eram in avion. uitasem. nu am mai prins un somn bun de cateva zile. trebuie sa fi fost joi, in 4. iaaai, ieri am devenit nevasta de om. daca alex poate fi numit om dupa tot ce mi-a facut. totusi, mi-a promis suferinta minima, si pot sa-i recunosc asta. nu a fost nevoie nici macar sa ne dam jos din masina gri inchiriata ca sa spunem da. ma rog, el a zis da, al meu a sunat mai aproape de un mormait. nu pot sa ma plang, a fost dragut, chiar romantic daca nu ar fi fost tragic. alex era fericit, tot timpul, exasperant de entuziasmat si energic. ca un copil. ca un copil insurat scapat intr-un oras plin cu jucarii. las vegas-ul e cu siguranta mai interesant de vazut la televizor. dar per total mi-a placut.
pe geamul mic vedeam intunericul de afara. mi-am adus aminte ca acasa ne astepta frig. imi cumparasem tricouri si blugi scurti fiind cuprinsa de schimbarea brusca de temperatura. pe mine ma astepta si scoala. auuuufffh!! cine a zis ca e placut sa te intorci acasa? cu siguranta ala nu a vazut cum arata o vacanta in adevaratul sens al cuvantului.
"mananci mentos cu fructe?"
presupun ca aveam o figura scarbita
"parca-ti placeau."
"ai un minus la capitolul cunostinte despre sotia ta."
"cred ca sotia mea primeste o tona de minus la capitolul cunostinte despre ea insasi. " are o satisfactie nemaipomenita sa rosteasca cuvantul sotie. ma calca pe nervi.
"si stii ce primeste sotul meu daca ma enerveaza? divort."
"incerci din rasputeri in ultimile zile sa ma enervezi." zambeste.
"nu prea-mi iese vad. esti mult prea siropos si dulce si gretos. unde e alex al meu? cine esti si ce ai facut cu el?"
"a, vrei razboi?"
"numai bine am si semnat..."
"draguta, aia ce ai semnat tu nu e declaratie de razboi, e pact cu diavolul."
"ahahah! esti si diavol acum?"
"o sa fiu tot ce nu ma vrei sa fiu, pana o sa realizezi cat de norocoasa esti sa ma ai pe mine."
mai zi ceva...
"deja nu-mi place de tine."
"nu-l vrei pe za ould alex inapoi?"
"ba da, unde e batranelul meu?"
"o sa-l gasesti cum l-ai lasat daca promiti sa fii cuminte."
cuminte zice? nu am stat prea mult sa ma gandesc
"daca tot suntem casatoriti, o sa avem toata viata inainte, nu? sau macar pana te gandesti ca ar fi mai bine sa divortezi de mine..."
"nici macar nu iau in considerare ultima optiune."
"bun. atunci n-o sa te superi prea tare."
am apucat doza de cola de pe masuta lui si am varsat putin pe maneca mea. am tipat indeajuns de tare cat sa alarmez stewardesa. a venit repede.
"aaa... domnul din stanga mea ma deranjeaza, as putea sa schimb locul?"
s-a uitat putin consternata, e adevarat ca am intrat in avion tinandu-ne de mana, apoi s-a uitat la maneca mea. o ametisem de tot. s-a uitat prin avion. era jumtate gol.
"sigur." si a zambit exact ca emoticonul de pe mess. foarte galbena si ea de altfel. imi venea sa-i dau send din fata mea. m-am intors spre alex, care era si mai uimit decat stewardesa
"facem un targ. mi-l dai pe alex al meu si ma primesti inapoi."
m-am ridicat si m-am asezat intr-un scaun de pe partea cealalta, langa geam, singura. era mai in fata, ii puteam simti ochii atintiti pe parul meu strans sus. ma fixa. stia la ce ma referam, stia ca ma santajase carandu-ma pe un continent strain sa ne... unim destinele, cacat, nu e ca si cum as fi putut sa-i spun nu, sa-l las sa sufere in prostia lui de copil mofturos, nu m-as fi indurat. cred ca as fi facut-o oricum daca mi-ar fi cerut-o. as fi facut orice pentru el. tin la fericirea lui, chiar daca inseamna sa fac cine stie ce tampenie. alex al meu era singurul care inca mai tinea cont de ce vroiam eu. unde l-am pierdut si pe el? stiu ca se simtea putin vinovat, si profitam de asta. m-am intors spre el. se uita la mine cu o figura ce ma facea sa ma detest, sa ma simt cea mai ingrozitoare persoana din lume. m-as fi dus sa-l iau in brate, sa-l pup, sa-mi cer iertare, eu in locul lui. era tot el, la urma urmei. m-am incapatanat sa ma intorc spre geam. tot din incapatanare cred am si adormit. peste ceva timp am auzit pe cineva vorbind pe nas, anuntand ca mai sunt 3 ore de zbor. am intors capul in partea cealalta si am dat de o scafarlie neagra. am stiut imediat a cui e. am luat parul ciufulit in maini si l-am pupat pe frunte. am privit inelul care se intrevedea dintre suvitele lui de par. trebuia sa ma obisnuiesc cu ideea, nu aveam unde sa fug, eram pe bune a lui.

vineri, 11 februarie 2011

VII

stiam engleza mai bine decat alex, el radea mereu de mine cum imitam accentul englezesc. i-am spus ca am invatat limba ca sa pot sa-l cuceresc pe ben barnes. se bosumfla, fraieru, nu stie ca arata mai bine decat prince caspian. figura lui de barbat gelos era formidabila, reusea sa ma faca sa-mi para rau ca am glumit.
m-am trezit dimineata cu ochii intr-un tavan de oglinzi, luminos, orbitor chiar. am inchis ochii inapoi. doua buze moi mi-au mangaiat pleoapele si au ramas tacute dupa ce s-au departat de fata mea. liniste. el stie mereu ce trebuie sa faca, cand, cum, de ce. e exasperant de atent. parca avem acelasi creier, stim fiecare ce vrea celalalt, reactionam inainte sa ceara. ei bine, eu am ramas cu un pas in urma de data asta. el a cerut, dar stie sa nu insiste. ma cunoaste prea bine. m-a luat in brate, cu miscari necalculate, infometat, m-a strans puternic la pieptul lui si si-a bagat nasul in parul meu. il simteam tremurand langa mine, tot corpul se agita, nu avea stare.
"mai dormi"
"esti deosebit de dragut, chiar si pentru cineva care vrea sa intre pe sub pielea mea"
"nu vreau sa intru nicaieri"
"mie-mi spui..."
mi-a zambit cu coltul gurii, chicotind
"tu imi spui mereu ca dorm prea mult si acum ma indemni sa dorm? ai mancat stricat?"
"nu am mancat deloc"
"stiam eu! ti-e foame, ma lasi sa dorm, tremuri, sigur te simti rau"
"nu m-am simtit niciodata mai bine"
"eu nu m-as bucura prea tare"
am zambit stramb si am dat sa-l pup, dar si-a miscat buzele inainte sa le ating
"tu in schimb, esti foarte dezorientata. stii unde esti?"
gud point
"la un hotel presupun"
"dar nu mai tii minte cum ai ajuns aici..."
"cu un taxi presupun, eram foarte obosita"
s-a intins el sa ma sarute. am vrut sa-l imping dar nu aveam putere, pe langa faptul ca nu ma puteam plange de cum ma trata.
"deci chiar nu-ti duci aminte?" si mi-a ridicat mana dreapta, unde pe inelar era un inel discret, argintiu, cu o piatra in forma de...piatra. mi-a stat inima o clipa. imi tauiau urechile si pleoapele mele se agitau sa-mi curete ochii incetosati de la somn. am crezut ca paralizez. dupa care imediat am zis ca o s-o iau la goana. nu trecuse decat o fractiune de secunda si 1000 de ganduri prin capul meu, care parea foarte greu, inclinat intr-o pozitie dureroasa. bausem aseara? sau m-a drogat? era un inel de logodna? ce cuvant urat, logodna, ewww! ce fac? ce fac? alex zambea. e idiot?
"ai zis da"
NUUUUUU!!

joi, 10 februarie 2011

VI

ne aflam intr-un aeroport cat o camaruta. in bacau. alex ma tragea dupa el prin ingramadeala; ne-am asezat la coada de la check-in. mi-a dat drumul sa caute biletele prin buzunare; ma simteam ca un copil dependent de atentia unui adult in timp ce bajbaiam dupa bratul lui. am simtit nevoia sa-l ating, sa-l stiu langa mine. deja partea cu plecatul la new york era incredibila, daca pierdeam contactul cu el, mi se parea ca visam. s-a intors sa se uite la mine ca la un plod retardat
"cee?"
"sunt chiar aici. promit sa nu te uit"
am scapat cu niste locuri langa geam si am trecut din prima prin detectoarele de metal. m-am amuzat de vames
"pasapoartele, va rog"
alex ii da biletele si toate actele odata cu procura.
"pffff, copii, procura e expirata"
cacat!
alex se enerva."cum sa fie expirata daca am facut-o dupa ce am luat bilete, special pentru cursa asta?"
in momentul ala ochii lui erau ca smoala, narile dilatate si mana cleste in jurul degetelor mele.se gandea daca sa-l sune pe tata. era daramat. vamesul isi intinde pe fata un zambet imperceptibil si s-a uitat la mine sa-mi faca cu ochiul. i-am zambit usurata si i-am dat un cot lui alex in coaste.
"blegule, isi bate joc de tine!"
aproape usurat si putin iritat, ii zambeste si el omului in uniforma de dupa geam.
"copii, sunteti asa tristi. pai voi stiti unde va duceti? bucurati-va de sansa asta si nu mai stati asa plouati."
ma bufnea rasul.
"nu suntem, nenea, plouati. da e 3 dimineata..."
"bine, bine. haide, ia astea si treceti in sala de asteptare. drum bun si sa va distrati!"
"multumim!"
alex chiar era putin plouat acum. l-am imbrancit si am ras de el. ochii lui incepusera sa redevina calzi, dar inca era agitat. ne-am asezat pe scaune, cu fata spre peretele mare din sticla. pista se zdruncina in timp ce un avion se opri in fata noastra. pasagerii coborau infrigurati, impiedicandu-se prin zapada.
"ai sa vezi ca nu e asa rau" si i-am dat un pupic pe umar. de cand am inceput sa iesim m-am minunat cum de am fost capabila sa gasesc un tip asa inalt. si dragut. si istet. si bleg. de fapt, el m-a gasit. deci e si norocos.

"vai, tu! experta de tine! cred ca ma descurc 7 ore..."
"sigur, e o nimica toata..."
"e mult mai sigur decat sa stau 5 minute intr-un lift blocat cu tine. si am trecut cu bine peste aia." se apleaca peste mine sa se uite la pista, dupa care: "da, cu siguranta e mai sigur..."
"ahahah! amuzantule!"
"stiu. hai sa mergem ca au deschis usile. uite ce avion mare!"
"esti sigur ca nu preferi liftul? " ma uit la el cu o spranceana ridicata, aproape zambind.
s-a uitat serios la mine pentru un timp. inca unul. prea mult.
"ok. glumeam. gata. mergem!"
a continuat sa fie serios tot drumul, foarte lung de altfel. m-am facut ca ma uit pe geam si l-am atins cu coada peste nas, s-a imbufnat. parca era constipat. imi venea sa rad cand stewardesa  l-a intrebat de ce mai are inca centura. atunci a zambit si el, un zambet constipat.
"promit sa-ti cumpar tricou cu I <3 NY daca imi spui ce ai"
"nimic. ma bucur ca am plecat"
"vad ce bucuros esti. stii ca nu poti sa ascunzi nimic de mine, nu?"
s-a intors spre mine sa se uite urat.
"tu de ce crezi ca ma comport ca un tampit?"
"aaa, pentru ca vrei sa-mi spui, dar nu poti sa te prefaci ca te framanta ceva ...sau chiar esti unul?"
"ding! primesti o castana"
"da. bine. spune!"
"nu mergem la new york"
minunat, alex e cel care imi va face cunostinta cu gizaz craist.
"nici nu te rapesc, tatal tau stie"
aparent toti stiu numai eu nu. ma uitam extrem de urat la el. atat de urat ca a zambit.
"las vegas"
e nebun.
"o sa faci 18 pe 2 ianuarie"
"multumesc, stiu cand e ziua mea. ma gandeam ca detii un secret mai important"
"mergem la o nunta"
"cine cu cine?"
"eu, cu tine daca ma vrei, daca nu imi gasesc o blonda siliconata"
"da. ca iti plac tareeee blondele."
se uita la mine cu ochi amuzati, ingusti, aproape impingand ideea in creierul meu incuiat
"anul asta termin liceul, tu esti gata cu facultatea, te doare la palarie, fac 18 nu 28, nu vreau sa am copii bruneti cu parul ciufulit care sa ma strige prin casa..."
"da cine a zis ceva de...?"
"...sa nu dorm noaptea, sa am 7 servicii, sa ma ingras, nu, alex. o sa am cearcane si o sa uit cum sa rad. e o responsabilitate mare, nu vreau sa-mi asum responsabilitati, nu pot, nu sunt in stare. sunt adolescenta, inca mai astept sa-mi creasca sanii, in niciun caz nu am de gand sa alaptez. vreau sa ma distrez fara sa sun doica inainte sa vina sa stea cu plodul. tu iti dai seama? o sa se schimbe tot..."
transpiram, mi se invarteau ochii in cap si pentru un moment am uitat cum sa respir
"stii ca te iubesc, dar nu..." mi-a pus mana pe gura
"stai. mai zi odata"
"ce? te iubesc, da! dar..." mi-a acoperit-o iar
"si eu, si te vreau pe tine. doar pe tine. sa fim doar noi, sa ne apucam de viata noastra in bucuresti la anu, sa fim cei mai tineri soti din bloc. stiu ca pentru tine nu conteaza bucata de hartie, ai vazut-o pe mama ta divortand de atatea ori incat nu mai are nicio valoare pentru tine. dar pentru mine are. ai mei s-au casatorit cand mama era cam de varsta ta. inca se iubesc. eu in tipul ala de casatorie cred. si asa te vreau, pentru totdeauna"
e nebun. e nebun. e nebun. e nebun. e nebun. e nebun. e nebun. e nebun. e nebun.
"nu sunt nebun"
cum a facut sa...
"ne cunoastem mai bine decat pe noi insine, si ai putea sa ma multumesti si sa spui da. mi-am ales bine locul sa te informez de planurile mele, ale noastre, nu e ca si cum poti sa te ridici sa pleci" rade si ma strange stangaci in brate. e prima data cand il vad cu adevarat emotionat
"deci?"
ma intind dupa buton. ding!! stewardesa a aparut imediat, zambind amabil. imi venea sa-i spun sa ma duca la pilot, sa schimbe ruta, sa ma duca acasa.
"pot sa primesc ceva de rontait?"
alex s-a asezat mai bine in scaun, m-a mangaiat usor pe mana si a zambit satisfacut.