duminică, 27 martie 2011

XII

eram cu alex la ale. in dormitorul ei. singuri, eu si cu el. cu siguranta ceilalti credeau ca ne cautam de treaba, fiind singuri, alea alea. de fapt si alex credea. mi nu-mi statea capul la asta. ale aflase ca eram casatoriti, aflase de tata, aflase ca daniela, ei bine, daniela facuse ce a facut ale cand a luat sida de la andrei. daniela nu o facuse cu andrei, ci cu rares, pentru prima data. rares nu avea sida, el era doar idiot. nu sunt probleme aici, nu e contagios, spre fericirea noastra. erau cam multe pentru capatana ratei. il auzeam prin pereti pe rares cum se rusineaza de orice ii zicea ale acolo. faceau rezumatul serii de dinainte. pe daniela nu o cunosteam indeajuns sa o vad prin perete, dar rares puteam sa jur ca era rosu.
"oamenii astia isi fac griji despre fundul danielei sau mi se pare mie?" alex chicotea cu capul la mine in brate. ma jucam cu parul lui incalcit si incercam sa nu-mi imaginez ce-si imaginau ei. nu prea mi-a iesit.
"gizaz! ahahah! nu cred ca vreau sa stiu!" alex radea si mai tare.
"sa fie fundul danielei cea mai mare problema a noastra acum..." si-a intors privirea catre usa. "de ce e asa liniste?"
"rares si cu dana cred ca au plecat. pun pariu ca andrei o sa intre pe usa in maxim 5 secunde."m-am uitat la el, el la mine. alex a zambit si s-a ridicat in capul oaselor. s-a urcat peste mine si a inceput sa ma sarute ca un nebun. am vrut sa-l intreb ce dracu' il apuca, dar nu am avut destula vointa. s-a dezlipit de gura mea si mi-a zis la ureche
"doar nu vrei sa trecem drept handicapati. suntem amandoi intr-o camera goala. ce ar trebui sa facem? sa discutam despre nemurirea sufletului?" ii auzeam zambetul din glas.
"nu, alex, doar niste persoane care nu se atrag numai fizic. creierele noastre reactionau acum. ne excitam neuronii. ce e rau in asta?" vorbeam aiurea. "nu ma supar nici daca, stii tu, reactionam cu alte parti ale corpului, dar ale oricum stie ca nu as face sex in aceeasi casa cu andrei. omul e dement, nu exista discretie pentru el" si in timp ce vorbeam, dementul deschide usa.
"baaaa, da-te jos de pe ea!! ti s-au sculat zulufii? ahahaha!" alex se uita la mine cu zambetul de 'aveai dreptate' si se da la o parte, rastindu-se in gluma la andrei
"haide, omule, nu e ca si cum te asteptai sa ne gasesti jucand turca!" am ras toti si am mers in bucatarie.
"ale, cafea!" eu si andrei odata. ale ramasese cu moaca de milog pe fata in timp ce se intindea spre ibric. nu e vina noastra ca e face cea mai buna cafea.
"sa va fut!" ale si limbajul ei de copil rebel.
"bine, dupa ce bem cafeaua" andrei era mereu disponibil... ale ii zambea cu coltul gurii. o vedeam deja in lumea ei cu fanteziile ei tampite.
"ooook, planurile astea se desfasoara dupa ce plecam noi" alex a dat din cap ca semn de aprobare la ce spusesem. ale ranjea si andrei deja se scarpina in pantaloni.
"boule! termina!" andrei s-a trezit cu un ibric peste cap. s-a speriat pe moment, dar cand s-a uitat la fata amuzata a lu' ale, s-a excitat si mai tare. erau ilari.
"alex, hai sa ne caram cat inca mai putem" l-am apucat de mana si l-am tras afara din apartament, din urma se auzeau tot felul de zgomote bizare. cand am ajuns aproape de iesirea din bloc am auzit un tipat ascutit si ne-a bufnit pe amandoi rasul. dupa care
"ancaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!" glasul ratei se auzea in tot blocul. in mod sigur nu se gandea la mine in timp ce era ocupata cu orgasmul. ceva se intamplase. pana am ajuns iar sus, se facuse liniste. alex ma depasise pe scari, si deschise usa primul. ramasese in usa blocat.
"alex, da-te sa intru!!" s-a dat la o parte stangaci, facandu-mi loc in hol. ce vedeam in bucatarie era departe de ilar...

joi, 24 martie 2011

XI

am stat fara alex o saptamana. sapte zile lungi fara cretul meu, care avea late in toata regula acum. era adorabil. cand a ajuns, duminica dimineata, era taiat pe varful nasului
"unde ti-ai bagat nasul?" l-am pupat pe el
"m-am taiat cand m-am barbierit..."
"pffffff" m-a bufnit rasul si fara sa ma pot abtine l-am strans in brate cat de tare am putut. mi-a lipsit atat de mult zilele astea... e adevarat ca l-am avut pe andrei, care m-a mai scos la o cafea, mi-a mai tinut de urat, dar nu umplea golul. am inceput sa ma mai duc pe la ale, vechea mea prietena cea mai buna, sufletul meu pereche de dinainte de alex, ratusca mea roscata. am neglijat-o complet si ma simteam prost din cauza asta. am inceput sa ne vedem des saptamana asta, ne umpleam cu alcool, fumam, ma rog, eu ocazional, destrabalare totala. pana am aflat ca are sida. atunci am crezut ca era cea mai proasta veste pe care puteam sa o primesc dupa cea cu tata. nu i-am zis de el, de faptul ca s-ar putea sa nu-l mai vad niciodata. ea si iubitul ei, andrei, alt andrei decat fostul meu coleg, iubit care de altfel a si infectat-o, il stiam si pe el de ceva timp. toti ne cunosteam si ne-am reconectat ca inainte de a-l cunoaste pe alex. de fapt, ei nici nu stiau de el, nu stiau ca m-am maritat. nu am vrut sa-i incarc cu nimic. imi parea rau, ba chiar ma trezeam uneori holbandu-ma la ei si plangand, dar nu vroiam sa patez sentimentele pentru ei cu mila, nu, am trecut peste stire ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, incercand sa ne simtim ca inainte. ale avea si ea alta prietena buna, daniela, draguta, cuminte, care incepuse sa umble cu rares. rares, prieten cu andrei, era si el cu capul, ca noi toti, de altfel, si eram o gasca de ciudati. cand a ajuns alex, cum nu puteam sa renunt la prietenii mei vechi si cretini, care bolnavi de sida, care obsedati de prezervative, am decis sa le fac cunostinta cu roacherul meu. l-am redus la rangul de prieten spre iubit si i-am spus sa-si tina gura. ba chiar sa-si tina si mainile acasa, nu vroiam sa fim prea evidenti, ar fi batut la ochi. desi nu prea ne-a iesit faza. eram la ale, plecasem inainte, imediat dupa ce m-a chemat la ea, el urma sa vina dupa ce trecea pe la taica-su.
"aaahm, ale?" si am bagat un zambet cretin
"ia spune!"
"stii ca-ti spuneam eu de noul meu prieten"
"cretul tau, dadada"
"da, pai, vine azi sa-l cunosti" iar zambeam
"iarta-ma, dar nu mai stiu cum il cheama"
"alex, evident. ahahah!" am ras amandoua. imediat dupa, a sunat soneria. alex. cu beri in mana, cu parul ciufulit. a facut cunostinta cu ale. ea s-a uitat putin urat la mine, dupa care mi-a zambit a scorpie. era multumita de noua mea achizitie. ahah! daca ar sti ea... intre timp alex a facut cunostinta si cu daniela, se uita in jos la ea. eu si baietii eram munti pe langa ale si daniela. ma amuzau, erau ca niste papusi. eram in balcon cand am auzit usa de la intrare, trebuie sa fi fost andrei, si in 2 secunde l-am auzit tipand dupa alex
"du-i si berea, ca asta vrea" a chicotit si a plecat. mi-am terminat sticla mea si m-am dus dupa el. cand am ajuns, ale ma inspecta.
"uite ce e, am vazut ca rares si daniela nu mai sunt, ne caram si noi"
"nu e neaparat" desi puteam sa vad in ochii ei cat de mult vroia putin timp cu andrei
"ne auzim maine, rata!" am luat-o in brate, l-am pupat si pe andrei si am iesit. alex avea un joint in mana. i-am aruncat o privire de ucigas in serie. l-a dat unui aurolac pe strada. ala mai avea putin si-i pupa picioarele
"alex, daca afla andrei, te omoara incet, fara mila si pe urma il omoara si pe jegosul asta."
"atunci hai sa nu-i spunem..."
"ook!"
despre andrei si ale, ne-am trezit vorbind cateva seri mai tarziu. dupa ce alex s-a obisnuit cu ei.
"imi pare rau de ei..." faptul ca-i cunoscuse il afecta, ii vedea ca doi prieteni bolnavi, nu ca doi bolnavi de care auzise de la mine. se ataseaza repede.
"alex, e ireversibil, de acum tot ce putem face pentru ei e sa ne comportam normal. fara sa fim mai draguti ca inainte. oricum, ce ma mira pe mine e faptul ca ale nu a stat prea mult sa se gandeasca pana sa-l ierte..."
"seamana cu tine, si tu ai fi iertat, iubiti ca niste idioate, fara sa ganditi, va lasati purtate de val. sunt sigur mie-n suta ca ai fi iertat si tu..."
"totusi, nu incerca..." s-a uitat urat la mine. m-a luat in brate si m-a sarutat. inca mai simteam senzatia aceea de euforie cand ma atingea. era ceva absurd... afara incepuse sa se lumineaze, eram inca in bratele lui cand mi-a sunat telefonul. era ale...

luni, 14 martie 2011

X

sa fi fost aproape 7 dimineata cand stateam in cada si ma holbam la degetele mele incretite, ma durea capul si eram molesita de tot. am scos dopul si am iesit inainte ca spuma de la suprafata apei sa se lipeasca de pielea mea curata. am stat atat de mult acolo incat aveam impresia ca imi crescusera branhii. eram terminata, din toate punctele de vedere. m-am sters, am deschis geamul de la baie si m-am imbracat. m-am impiedicat de niste tenisi pe hol in drumul spre camera mea, eram la mine in apartament. tata imi facuse acte pe el cand am facut optaspe, i-am zis ca nu trebuie, a insistat. ma loveste un tsunami de vinovatie cand ma gandesc la el la timpul trecut. nu ar trebui. dupa ce alex mi-a zis, colegii lu' taica-mio m-au sunat sa-mi spuna ca nu sunt siguri de ..moartea lui, dar exista sanse foarte mici sa mai fie in viata, desi nu l-au gasit inca. eu atarnam de acele sanse, nu faceam nimic altceva decat sa ma atarn de speranta ca e viu si o sa se intoarca la mine. cat despre alex, el era scaunul de care ma sprijineam sa nu ma spanzur in timp ce atarnam. si sprijinul meu era la bucuresti acum. avea treaba si oricum simteam nevoia sa stau putin timp singura. ma suna la cateva ore, desi il simteam cum incerca sa-si suprime nevoia da a ma auzi mai des. si eu incercam sa inec acea nevoie, sa-mi impun sa fiu morocanoasa, desi nu era vinovat cu nimic, vroiam sa-l indepartez putin. oricum el stia care e adevarul si ce simt.
mi-am luat geanta si cheile si am iesit pe usa. am mers mecanic spre scoala, sa duc niste hartii, sa iau altele, acte, prostii cum ca am terminat liceul, diplome, cacat. cand am ajuns acolo secretara m-a trimis sa xeroxez niste hartii cu mediile, ca aparatul ei e stricat. m-am dus desi am crezut ca o s-o arunc si pe ea si pe aparatul ei stricat pe geam. i-am aruncat o privire ostila, cea mai ostila pe care o aveam in dotare si m-am carat. cand am ajuns la xeroxul scolii nu era nici naiba acolo. am apasat eu pe butoane, am pipait touch screen-ul si nimic. a scos un sunet ciudat si a inceput sa haraie. cred ca aratam ca un copit retardat care nu stie ce sa faca cu o clanta. cel putin asa ma simteam. m-am mai uitat putin la el si intr-un final am renuntat. m-am intors pe un picior si am dat sa plec, dar m-am izbit in cineva.
"baga-mi-a..." m-am oprit. un tip cam cat mine, poate putin mai scund, cu siguranta mai scund decat alex. trebuie sa incetez sa compar pe toata lumea cu el. ochi albastri, par blond, lung pana la baza gatului, ciufulit, mare, fir gros si drept, pieptanat. numai par vedeam la el. intr-un tarziu ii remarc gura deschisa larg intr-un zambet, dinti albi, aliniati, mari. buze putin uscate, dar nici prea carnoase, nici prea subtiri. dau sa ma trag din calea lui, si el da sa se traga din fata mea, amandoi in acelasi timp spre dreapta mea. cliseic. ma enervez.
"ok, fa-mi loc, ma grabesc!"
"nu ai nevoie sa xeroxezi foile?" voce groasa, dar potrivita cu fizicul, putin rarait cred, dupa cum a pronutat singurul r din propozitie.
"aa, ba da. te descurci cu ..ciudatenia asta?" se uita amuzat la mine.
"sigur, e usor, iti arat." ei, macar nu e retardat ca mine si da, e rarait. ewww!!
"trage astea, sunt doar 2!" nu vroiam sa invat nimic despre cacatul ala. el a apasat repede pe doua butoane si
"ok, tine!"
"mersi, eu tre' sa fug. pa!" mi-a zambit in loc de raspuns. cred ca era si el din liceu, mi se parea putin cunoscut, dar nu-l mai vazusem de aproape. era exact tipul de baiat care nu-mi placea. mai era si pistruiat pe deasupra. dragut el asa, dar ..no thanks! am ajuns la secretariat in doua secunde, cu picioarele mele lungi imi venea usor sa merg repede, eram obisnuita, nu ma simteam bine mergand incet. i-am dat hartiile femeii de la birou si am plecat spre casa. planuiam sa fac clatite. cand sa ies din incapere, acelasi tip imi iese in cale, ma impiedic de el si mai mult cu un marait
"mmm, iar tu!"
"iar tu!" in acelasi timp. am ramas amandoi sa ne hlizim ca niste idioti in usa.
"te rog, nu mai sta in calea mea, e ultima zi in liceul asta si as vrea sa ies de aici." zambeam in timp ce vorbeam, desi tipul ma enerva la culme.
"mi-ai luat cuvintele din gura." imi statea pe limba sa-i spun ca nu as lua nimic de la el din cavitatea lui bucala, nici macar nu m-as incumeta sa privesc inauntru dar
"ok, foloseste timpul economisit dandu-te la o parte."
"lasa-ma sa dau hartia asta si hai sa bem o cafea!" iar zambea ca un natang. s-a dat la o parte sa ies, pe urma a intrat in secretariat. de ce as iesi cu el la cafea? nici macar nu stiu cum il cheama. cand a iesit ma privea curios
"ok, fie!" am inceput sa vorbim in timp ce ieseam din liceu
"unde te duci la facultate?"
"jurnalism, bucuresti. tu?" l-am intrebat din politete.
"la fel." iar zambea. de ce zambea asa de mult? "nu-ti par cunscut?" asta-mi lipsea, un cretin care se crede popular.
"ar trebui?"
"am fost in primara impreuna." de aici mi se parea cunoscut. doamne, ce urat era cand era mic. hidos aproape. se schimbase aproape de tot, doar ochii si fruntea mare ramasesera din vechiul meu coleg de banca.
"da, sunt aeriana, scuza-ma! merit sa fiu umilita in public. ahahah!" si l-am imbratisat stangace din mers. cred ca ma rusinasem, ma simteam penibil.
"eeei, nu am facut decat a doispea aici in liceu, nu aveai cum sa ma recunosti." eram aproape de o cofetarie.
"hai aici! siii ai fost in constanta toti anii astia?" sper ca am tinut minte bine constanta.
"da." hiuu!! "eu mi-am dat seama acum ca te stiu, de pe foile pe care le-am tras la xerox."
"chiar asa m-am schimbat si eu?"
"nu aveai unu optzeci in clasa a patra."
"unu saptesnoua"
"esti cat mine. ahah! ma rog, ai prins ideea!"incep sa-mi amintesc de el si zambetul lui pare brusc mai simpatic.
"da. bunn, stii ce? hai sa o luam de la capat, si asa nu mai stim nimic unul de altul" acum eu zambeam ca o deficienta ce sunt. "anca!" si am instins mana spre el.
"andrei!" am hahait unul la altul si am intrat in cofetarie.

miercuri, 9 martie 2011

IX

ma mutasem practic la alex. eu eram mereu singura fara taica-mio, ai lui erau mereu plecati, iar casa lui era mai alimentata decat a mea. plecam numai la scoala. ne desparteam numai cand invatam pentru bac si asta se intampla cam des in ultimul timp. nu eram stresata sau tensionata sau ceva, dar asteptam sa-mi iau grija asta de pe umeri. alex ma sustinea, uneori chiar invata cu mine, sau repeta, isi aducea aminte mare parte din lucruri si eram recunoscatoare pentru ajutor, desi de multe ori se dovedea a fi o distractie... de cateva ore. ieseam rar cu gasca, vorbeam putin spre deloc cu oricine altcineva din afara casei, mancam mult, dormeam putin, radeam ca niste dementi, eu invatam ca niciodata, in timpul asta el trimitea editoriale la revista la care lucra. uneori ma lua valul, ma holbam la el cum fuma concentrandu-se, tasta de douazeci de ori un cuvant, de douazeci de ori il stergea. incepea propozitia de la capat, la mijloc ii venea o idee mai buna, reformula. in zece minute scria pagini intregi, umplea camera de fum si cand termina se uita la mine, pierdut, inca se mai corecta in gand, inca mai avea idei, dar avea o limita de caractere.
"da-mi un sinonim pentru convingator, am lapsus!"
"aa persuasiv"
"asa, ce desteapta esti!"
"inca te mai mira?"
"de mult nu ma mira nimic la tine, ma mira doar faptul ca nu ma mai mir cand tu in mod cert esti imprevizibila. ok, sunt incoerent, lasa. invata!"
"mi-e lene. mai am putin, termin dupa. nu te mai miri pentru ca tu esti mai imprevizibil."
"asta nu ma face mai inteligent decat tine?" faptul ca intra in discutie insemna ca am acordul sa nu mai invat. cand venea vorba despre scoala ma trata ca un copil. imi venea sa-l trantesc de toti peretii.
"nu, doar mai enervant." a venit langa mine pe pat. a dat caietele la o parte de langa mine, aruncandu-le pe jos. "te rog poarta-te frumos cu ele, trebuie sa imbatraneasca frumos."
"nu zau, vrei sa le pastrezi?"
"nu eu, taica-miu. are o fixatie cu maculatoarele."
"imi place cuvantul. bunica-mea imi zicea mereu sa pun coperti la maculatoare"
"arhaism lexical. ahahah!"
"oamenii au fixatiile lor, cum noi le avem pe ale noastre." se uita lipsit de expresie la mine, calm, rece. "chiar obsesii as zice"
a doua zi, dupa ultimul examen venisem direct acasa si eram in aceeasi pozitie pe pat. alex fuma mult, prea mult, parea agitat, ma dispera. am zis sa-l provoc poate ating vreun nerv ceva si imi zice ce are.
"ce ai face daca obsesia ta te-ar parasi pentru altu'?" nu eram chiar serioasa, dar nici nu glumeam. nu si-a schimbat expresia fetei, se uita doar mai adanc in ochii mei.
"cred ca i-as omori pe amandoi intr-un moment de furie sau altceva. as putea face orice in acel moment. as putea sa fiu rational, sau nu. oricum as accepta mai usor sinceritatea decat o minciuna. i-as ierta-o, daca m-ar vrea inapoi, asta daca ar mai fi vie. important e sa treaca de primul moment." nu vorbea la persoana a doua. nici macar nu lua in consideratie faptul ca ar putea fi parasit. nu de mine.
"sau daca nu vei mai fi obsedat, daca nu vei mai iubi?" acum se uita trist la mine. interpretase intrebarea ca fiind nesiguranta, dar nu se misca.
"putin probabil." evita cuvantul niciodata, nu-l folosea, era realist.
"si daca...?"
"m-as simti rau, nu stiu, vinovat, aiurea. nu vreau sa-mi imaginez. nu pot." i se pare ciudat ca-l intreb. nu se astepta. parea nemultumit.
"tu?"
"eu nu te-as omori, dar nici nu te-as ierta daca ai minti. sau foarte greu. dar eu intreb. sau daca mi se intampla mie ceva?" acum era gol, vid, peretii plamanilor lui stateau lipiti fara sa lase aerul sa intre. ii puteam simti pusul slab si apoi din ce in ce mai repede. se panica.
"adica?"
"daca mor sau ceva? dracu, nu stiu, dispar."
"atat iti trebuie, sa dispari..." evita prima ipoteza. i-am zambit cu jumate' de gura. intelesese. "ba, daca stii ceva ce eu nu stiu si nu imi spui pentru ca ai impresia ca nu pot suporta sa aflu, ai face bine sa incepi sa vorbesti pentru ca o sa te omor eu cu mainile mele in urmatoarele doua, ba nu, in urmatoarea fractiune de secunda si o sa fii vinovata daca putrezesc in inchisoare. o sa ma ai pe constiinta, zau. spuneee! deci?" ma uitam amuzata la el. "femeie, tu vrei sa turbez? pe bune, ce dracu'? te joci?" era la mai putin de 8 centimetri departare de fata mea, cristalinul meu nu se mai focaliza in ochii lui negri din care nici macar nu se mai distingeau pupilele, il vedeam cu un efect prost de blur din photoscape. respira pe fata mea si ma sufoca cu miros de tigara, dar macar incepuse sa respire din nou. "anca!!!" imi folosea numele numai cand era la limita, nu mai eram sotia lui acum, eram doar copilul secretos de care trebuia sa aiba grija si se simtea responsabil.
"nimic ba, ce sari asa? nu am de gand sa mor in curand.si acum pe bune chiar crezi ca ti-as ascunde asta? chiar ma crezi in stare sa tin secret daca as fi bolnava? stii ca ai fi primul care ar afla, ma incred in tine cu tot ce am, fie aia si o boala nenorocita, sa nu crezi niciodata ca as tine ceva atat de important de tine." ajungeam unde vroiam. uram sa-l manipulez in halul asta, dar aveam motivele mele. puteam sa vad remuscarea pe figura lui, clara, evidenta. "nu te-as minti niciodata, alex!"
"nici sa ma protejezi, nu?"
"nu."
"atunci nu te merit." stiam ce urma. "eu am mintit, sunt un bou. nu trebuia... am crezut, nu stiu ce am crezut, am sperat. am incetat sa sper, imi pare rau." i-am luat capul cu bratele si l-am tras l-a pieptul meu. plangea. stiam ca ascunde ceva, dar nu stiam ce, am incercat marea cu degetul si mi-a iesit. mi-as fi dorit sa nu, eram cacata pe mine.
"esti bolnav?"
"nu. dar el e mort, superiorii lui au venit sa-mi spuna cand erai la scoala, nu am stiut cum sa-ti zic, l-am pus pe taica-miu sa se afle daca e sigur. nu am stiut ce... ziceau ca din cauza unei bombe... te obligam sa inveti... nu stiu decat de cateva zile" se ridicase sa se uite la mine. nu-mi mai simteam corpul. "trebuia sa iei bacul, anca, nu puteam sa te las sa pici exact la ultimul, pentru ca ai fi picat, cacat, nu puteam."
"cine e mort?" il vedeam cum se departeaza de mine, dar el nu se misca, nici eu, inima mi se strangea, ma durea. imi venea sa crap.
"tatal tau." il uram pe alex in clipa aia, dar l-am lasat sa ma stranga la piept si cu bratele lui mari mi-a protejat lumea ce statea sa cada...