luni, 24 octombrie 2011

XX

in timp ce citeam scrisoarea, ii auzeam vocea in cap.
"mmm, n-as sti ce sa-ti spun in momentele astea. nimeni in locul meu nu ar sti. te cunosc de cand aveai 16 ani si tot de atunci am inceput sa tin la tine. am fost langa tine cand invatai cum sa cresti si realizai ce vrei. de la tine, de la cei din jurul tau, de la mine. am fost langa tine mereu in tot acest timp, nu am fost singurul care te-a sprijinit, dar sunt singurul care inca mai are speranta ca o sa revii la mine, inca mai sper, dupa atata timp... fac abuz de cuvantul timp pentru ca e ceea ce noua ne lipseste. am plans ca o fetita cand te-ai furisat de langa mine intr-o dimineata friguroasa, pur si simplu nu am stiut ce m-a lovit. dupa trei ani impreuna, nu ai avut curajul sa-ti iei la revedere, tot eu a trebuit sa vin dupa tine, sa stau lipit de tine, sa te implor sa ma iei inapoi, sa te intorci. si uite-ma tot aici, incercand sa trag de tine, pentru ca nu te-as parasi niciodata, oricat de mult as suferi din cauza ta. mai e putin..."
ii simteam tremurul din voce, si-l simteam tinandu-ma de mana, alergand in directia opusa timpului, acel timp pe care el ar fi vrut sa-l dea inapoi si incepeam sa inteleg.
"si stii, lumea nu intelege, nu percepe cum dupa atatia ani dupa ce ai plecat, eu inca mai sunt aici, iubindu-te si tavalindu-ma pe jos ca un prost de dorul tau. restul au reuntat la tine. sau au murit. da, ale si andrei, sunt morti, amandoi. si ei au fost langa tine, veneau sa-ti povesteasca mereu si sa se planga unul de altul. andrei radea ca un tampit cand vorbea cu tine si mi-l imaginez de parca s-a intamplat ieri. vorbea cu tine de parca erai anca noastra, cea de dinainte, chiar avea impresia ca il asculti, dar tie nu-ti prea pasa de durerea lui. nici pe ale nu o ascultai foarte atenta, sau poate o auzeai, dar nu te-ai ridicat niciodata sa o imbratisezi. a trecut pe la tine cu o zi inainte de a-si da sufletul, a plans pe umarul tau si te-a imbratisat ea, a fost mai curajoasa decat tine. rares nu mai e prietenul meu dupa ce m-am certat cu el, mi-a zis ca sunt un tampit si ca ar trebui sa ma trezesc la realitate, ca tu nu o sa mai vii inapoi. stiu ca andrei, colegul tau de scoala, a mai venit sa te vada. am fost ok cu asta, e simpatic, cam gay, dar e simpatic. ne certam pe tine ca doi copii, dar mi-am dat seama ca oricum e prea tarziu sa ne mai batem, te pierduseram amandoi. eu iti faceam negresa numai sa-ti arat ca imi pasa si iti spuneam despre cat de bucuros as fi sa te vad inconjurata de mostenitori cu ochi negri si cu parul cret intr-o zi, nici asta nu a parut sa te miste. impasibila la orice. dureros de tacuta si serioasa. stii, prefer sa te tin minte cu zambetul ala care-mi lumina ziua si cu starile tale emotive cand plangeai la supernatural. m-am uitat de sapte ori la serialul ala numai ca sa ma dau cu capatana de pamant cand imi aduceam aminte de tine. mai am putin si fac douazeci si cinci de ani, de cinci ani stau la capul tau si nu-mi vine sa cred. de cinci ani ma rog sa nu vina ziua asta, sa nu trebuiasca sa-ti dau drumul de langa mine, de cinci ani ma rog ca accidentul tau sa fi fost doar un vis urat. dar nu e, ma trezesc in fiecare dimineata in acelasi pat gol, in aceeasi lume goala, in care tu nu mai esti, imi petrec la fel toate zilele, langa iubita mea care doarme ca un copil neastamparat si obosit. nu stiu daca dupa tot timpul asta creierul tau nu cumva e muci, dar daca ma auzi, trezeste-te din cacatul asta. nu e posibil sa dai cu masina intr-un copac si sa intri in coma la optaspe ani, dupa ce ai terminat liceul, dupa ce abia dadusei ultima proba la bac. nici macar nu ai apucat sa te inscrii la facultate, nici macar nu ai avut timp sa aflii de boala prietenilor tai, nici macar nu ai stiut ca tatal tau a murit intr-un bombardament. ti le-am povestit eu pe toate, am stat fiecare zi cu tine, in spitalul asta rece si ti-am soptit la ureche, pentru ca tu nu ai avut rabdare sa conduci incet. daca ai fi avut putina rabdare sa ajungi acasa, la mine, nu ai mai fi ajuns in spatele tirului ala tampit care s-a rasturnat, nu ar mai fi trebuit sa virezi dreapta ca sa-l eviti, nu ai mai fi intrat in copacul ala afurisit. dar te grabeai. si abia ne croisem o viata a noastra, te convinsesem sa fii sotia mea si eram tineri si frumosi si ne iubeam. nu renunt la tine, niciodata nu voi renunta, dar te voi scoate de la aparate. tu n-o sa-ti revii, dar toata durerea asta, tot timpul asta petrecut in spital ma termina si pe mine. si daca nu as fi sigur ca asta ai vrea, sa-mi continui viata, desi nu sunt sigur ca pot, nu te-as lasa sa pleci niciodata. dar sunt sigur ca te-ai simti vinovata, sunt sigur de asta pentru ca te cunosc, te... nu o sa uit. imi pare rau ca nu am stiut sa te salvez si mor la gandul ca maine viata mea se va desprinde de tine. singurul lucru la care mai sper, pentru ca voi continua sa sper, e ca tu nu suferi acolo unde esti. te rog sa nu suferi. si te rog sa ma ierti! te iubesc!"
ultimul lucru care l-am auzit a fost tauitul aparatului de la capul meu. dup-aia mi-am adus aminte cum o femeie suna disperata la o ambulanta in timp ce-mi simteam sangele curgand pe obraji. imi aduceam aminte asta si, in acelasi timp, momentul cand alex mi-a zis de moartea tatalui meu, pe pat la mine, in camera mea si eram cat se poate de intreaga acolo. imi aduceam aminte de alex care ma tinea de mana pe patul de spital, si de alex care ma tinea de mana pe strada, in acelasi timp. acum imi aminteam totul. si cu cat imi aminteam mai mult din spital cu atat pierdeam mai multe din viata pe care o credeam realitate. pana nu a mai ramas nimic decat tauitul ala si caldura respiratiei lui alex peste buzele mele. bezna.

luni, 10 octombrie 2011

XIX

"o sa ma duc sa-i fut cateva bucati lu' ala de redevine gay instant..."
ma gandeam la reactia lui. stateam in genunchi pe covor, langa pat pe partea unde doarme el. avea o moaca de copilas cuminte, un copil cu o mutrisoara angelica, pe care nu ai vrea sa-l trezesti sau sa-l superi vreodata. in spatele meu, pe geamul deschis auzeam niste gugustiuci, iar lumina era pala, abia se lumina, sa fi fost in jur de sase. l-am mangaiat pe alex pe frunte, dand-i parul la o parte si l-am pupat. s-a miscat in somn si a mormait ceva in legea lui acolo. pe fereastra intra frigul si pana sa ajung la ea s-o inchid, s-a trantit din cauza curentului. am inchis-o si m-am intors sa ma uit daca l-a trezit zgomotul. era in fund cu niste ochi speriati si cu toata claia de par in sus. era ilar. m-am dus sa-l iau in brate, desi am avut o ezitare gandindu-ma la tot ce-i spusesem cu o seara inainte. daca nu ma mai vroia? mi-a acceptat imbratisarea si dupa ce ne-am desprins din ea, mi-a sustinut putin privirea. imi dadeam seama ca-l ranisem, dar el deja se lupta sa treaca peste...

imi imaginasem scena asta de milioane de ori in cap, as fi dat orice sa se intample asta, sa fi avut curajul sa-i spun. dar nu am putut. mi-a fost rusine si frica de reactia lui, de ochii lui umezi care m-ar fi certat, de narile dilatate pe care ar fi iesit toata furia, dar nu mi-ar fi reprosat nimic. ar fi gasit o modalitate se indrepte tot cacatul care i l-am strecurat in viata si nu as fi putut sa suport asta. nu meritam iertata, pentru ca pe o persoana la care tii nu o mai privesti cu aceiasi ochi dupa ce te fute in cur de-ti sar capacele, iar eu ii facusem asta, la figurat, desi sunt sigura ca ar fi preferat la propriu. nu am facut decat sa plec, si sa ma plang ca o lepra lenesa, dar nu a durat mult.
acum ma gaseam intre setare, cotrobaind dupa tricoul lui. era un fel de sevraj, viata fara el, fara mirosul lui. cand vezi pe net imagini kitchoase cu love hurts, o sa dai like doar pentru ca asa ai auzit la altii, dar tu de fapt, da, tu, ala de stai si citesti, nu stii un cacat. nu iubirea e naspa, noi suntem naspa. creaturi inteligente lipsite de constiinta, stam si ne uitam la altii cum sufera fara sa miscam un deget, pentru ca ne-am rani. l-am iubit pe alex, si-l voi tine minte, probabil si el. prefer sa ma stie ca bezmetica aia care a plecat intr-o zi fara sa spuna de ce, decat sa fiu tipa care s-a cacat pe conceptia lui despre casatorie si dragoste. poate beigbeder avea dreptate cu dragostea lui care dureaza trei ani, poate asa suntem programati si aia de traiesc o suta de ani impreuna sunt mutanti. ce-mi pasa mie, cert e ca nu sunt cu nimic mai presus fata de ceilalti oameni. si asta nu e usor de acceptat...

stii, alex, nici nu-ti mai simt mirosul in tricoul asta vechi, si mi-am bagat nasul in el pana aproape m-am sufocat. nu mai esti acolo. nu stiu exact cand te-am pierdut, dar in orice caz a fost inainte de a-l cunoaste pe andrei. nu mai erai al meu de mult si cu cat sunt mai constienta de asta, cu atat doare mai tare ca eu am fost cea care te-a indepartat de tot. probabil o sa las sa treaca niste ani si o sa trec pe la tine, sa pun ordine in haosul in care te-am lasat. sa pierd un barbat ca tine, pentru ca esti barbat de acum, si esti dulce, si intelegator si bun, esti tot ce-si poate dori o femeie, si sa te pierd e ceva ... ceva nasol. nu am cuvinte sa-ti explic cat de tare ma sapa-n inima cand ma gandesc ca vei fi fericit alaturi de altcineva. fericirea ta obisnuia sa fie a noastra si s-a dus dracu tot. numai cand mi te proiectez in minte, pupilele mele gem, si se zbat sa ajunga la tine, sa se arunce pe tine si sa te devoreze. a trecut un timp, alex, si nu e mai bine, ba e mai rau, e mai greu si incep sa nu mai suport. sper sa am forta sa uit. sper sa... nu stiu ce cacat sa mai sper.

probabil i-as fi trimis scrisoarea asta daca nu as fi primit una de el inainte. 

joi, 7 iulie 2011

XVIII

eu si personalitatile mele
"ce vrei?"
"de unde stiai ca sunt eu?"
"ce te face sa crezi ca exista cineva cu care chiar as vrea sa vorbesc acum?"
"bine, nu vorbi, vorbesc eu. vreau sa plec."
"unde?"
"nu stiu, oriunde, la munte, preferabil in alpi. poate langa un lac, intr-un loc cu peisaje, s-a asezat praful pe aparatul meu de fotografiat si pe visele mele."
"cand?"
"si peste jumatate de ora daca-mi termin de facut valiza. tren, avion, cu ocazie, oricum. bani am, gasesc si niste ambitie"
"si scoala?"
"nu moare nimeni pentru niste absente. rezolv eu."
"ai examene peste doua saptamani"
"lasa sa fie pet-ul ultima mea problema!"
"dar ce probleme ai?"
"..."
"si atunci?"
"nimic. vreau sa plec si atat. vii cu mine?"
"si daca zic nu, ma inchizi intr-un sertar in noptiera? de parca am de ales..."
"nu ai. dar mi-ar folosi cineva care sa se certe cu mine, sa ma considere un vierme murdar, bun de calcat in picioare. uraste-ma!"
"nu pot sa te urasc, sunt tu. nu esti o jigodie daca inca stii ce simti, daca esti sigura de sentimentele tale."
"da, jigodie, cuvantul asta il cautam. mi-e scarba de mine. nu pot sa ma duc acum la alex si sa-l rog sa ma ierte, atata timp cat eu nu ma pot ierta..."
"...te-ai gandit ca poate si el te-a inselat?"
"..."
"ha?"
"nu e corect sa fac pe victima doar pentru ca ma simt vinovata."
"dar daca...?"
"niciun daca."
"bine, esti un monstru."
"sunt. o sa-mi cer iertare. o sa-i spun ca-l iubesc si ca am gresit si ca..."
"...n-o sa se mai intample, nu?"
"da."
"dar tu stii ca o sa se mai intample."
"..."
"desparte-te de el!"
"care el?"
"cati soti ai?"
"nu pot."
"dar poti sa-l minti."
"n-o sa-l mint."
"a, o sa primesti bulina verde pentru ca il inseli. o sa te aplaude chiar. o sa te ia el de la andrei dupa ce ai terminat tot ce aveai de facut acolo, nu?"
"gata. termina! iesi din capul meu!"
"draga, eu sunt tu si nu plec nicaieri. singurul care o sa plece andrei. stii ca nu merita."
"stiu."
"bun. pune asta in aplicare. ne auzim dupa."
"dupa ce?"
"dupa ce ai terminat cu tot cacatul asta."
"atunci mai bine ne-am spune adio."
"hai nu fii bleaga. ai cedat tentatiei. mare branzet."
"dracu' sa-l ia pe oscar wilde cu citatele lui."
"asa, acum trimite in locurile de provenienta si tentatia si hai sa plecam de aici."
andrei inca dormea cand am plecat. m-am dus in apartamentul lui alex, m-am bagat cu nasul intr-un tricou de-al lui si am stat acolo, sa ma usuc, sa-mi dispara mirosul lui andrei. pe urma mi-am dat seama ca nici nu aveam cum sa miros ca el. nu eram a lui. nu voi fi niciodata. atunci a intrat pe usa alex. zambetul lui mi-a daramat orice plan de-ai spune adevarul. urma sa am multe conversatii cu mine pana sa-mi fac curaj...

joi, 30 iunie 2011

XVII

adormisem cu capul pe pieptul lui andrei. eram la el de cateva zile, alex era plecat cu ai lui la o inmormantare. nu am vrut sa merg, iar el m-a inteles. orice era mort imi aducea aminte de tata si orice imi aducea aminte de tata ma baga intr-o stare de hibernare a creierului. eram iuzles. am ramas cu prietenul meu minunat si gay. ne-am uitat la filme, am facut cumparaturi, i-am facut parul deja drept cu placa, m-a ajutat sa mi-l fac pe al meu cret, am jucam monopoly cu orele, ne-am uitat chiar si la porn. andrei mi-a explicat cum se iubesc gay-ii intre ei. mi s-a parut ca ei sunt violenti cand isi exprima sentimentele, duri, reci, deloc pasionali. gasisem chiar porn comedie, nu credeam ca exista, dar a fost o experienta memorabila, am ras toata noaptea. nu ma simteam penibil si nici el. la un moment dat am trecut pe drame, plangeam si el radea de mine. as fi zis ca e straight, daca nu mi-ar fi spus.
incepuse si el sforaie si am alunecat amandoi pe canapea. el era in fata mea, lipit de perne, iar eu cu nasul bagat in pieptul lui mare. eram intr-un fel imbratisati si daca m-as fi miscat am fi cazut amandoi. eram intr-o pozitie precara si cand m-am trezit. se crapa de ziua afara. am ridicat capul incet si m-am uitat la fata lui. era cu ochii intredeschisi si se uita la mine. i-am zambit
"nu te misca sau cadem amandoi" i-am zis. el m-a strans si mai tare in brate si a facut un fel de manevra ciudata si superrapida. s-a intors brusc, cu mine lipit de el, schimband locurile, acum era el la margine. mi-a dat drumul si s-a ridicat sa se intinda. pe urma s-a asezat pe jos langa canapea. ma uitam la el ca la un fratele mai mare si mai cretin decat mine, care ma invata tot felul de prostii. nu aveam putere sa deschid gura, ma simteam minunat. aveam nevoie de o perioada fara alex, din cand in cand o pauza nu strica. eram constienta ca aratam ca dracu, dar m-am ridicat in fund si l-am luat pe andrei in brate. m-a strans cu putere la piept si nu stiu de ce am simtit impulsul de-al saruta. mi-am tras capul inapoi si m-am uitat la fata lui. ma indragosteam de el? se uita la mine serios, dar cu ochi patrunzatori, parca gandea acelasi lucru. imposibil. totusi nu m-am putut abtine si m-am apropiat de fata lui. ii respiram pe buze, si el pe ale mele. mi se facea piele de gaina. l-am strans de dupa gat, el m-a prins de talie si m-a ridicat in picioare. s-a apropiat si mai tare de fata mea. imi simteam inima ca o bomba cu ceas, si ticaia repede.
"te iubesc. nu cum te iubeste alex, dar probabil la fel de puternic." probabil ma inrosisem. mi-a pus mana pe fata si ma mangaia cu degetul mare pe obraz. daca nu avea de gand sa treaca mai departe, ar faca bine sa inceteze. straight girl over here!!! "stii ca n-am mai facut-o niciodata cu o fata? adica am incercat odata dar nu  cred ca eram indeajuns de atras de ea." se uita la mine. "foarte rar ma simt atras de fete. spre deloc." se uita la mine cu ochii aia albastri. soarele incepuse sa intre pe geam. umbrele de pe fata lui, faceau momentul sa para romantic. "cacat, stiu ca esti cu alex, si nu esti obligata, dar vreau sa ince..." l-am tras aproape de mine si l-am sarutat eu. ma simteam stapana pe situatie pana cand a luat el controlul. si eu credeam ca numai alex saruta bine... m-a ridicat in brate si m-a intins pe jos, pe covor in lumina soarelui. iubesc apusurile, dar rasaritul asta era... cand a inceput sa ma dezbrace si sa ma sarute pe gat, nu mai eram in stare sa gandesc cum trebuie. simteam furnicaturi peste tot si eram entuziasmata. il simteam tremurand deasupra mea si am deschis ochii, l-am vazut in alta lumina, si nu din cauza soarelui. era minunat, frumos si pe dinauntru si pe dinafara. apoi i-am inchis din nou, lasandu-ma purtata de val, si nicio parte din valul ala nu mi-a adus aminte de alex. era doar egoista de mine acolo...

XVI

ma holbam in oglinda la un cos dureros. alex rade de mine cand numesc un cos sau un punct negru sau un muc... dureros. alex rade indiferent ce as spune, e vesel, are mereu o glumita pregatita. ai lav dis man. m-am spalat pe fata si mi-am luat cheile. cretul meu inca dormea, l-am pupat pe frunte, printre carlionti si l-am invelit. nu era rea privelistea, ciufulitul meu dezbracat in mijlocul patului, dar mi s-a parut un gest normal. mi-am luat mobilul si portofelul si am iesit pe usa. am scos masina din parcare cu o dexteritate straina mie si am mers cativa kilometri fara sa ma gandesc incotro ma indrept. am trecut pe langa zeci de semafoare, am vazut poate mii de oameni trecand strada, grabindu-se sa prinda autobuzul, sute de figuri obosite si plictisite de rutina cotidiana. am zambit catorva copilasi murdari, trasi de tiganci pe langa garduri, in timp ce asteptam sa se faca verde. am schimbat de cateva ori postul de radio pana cand m-am plictisit si l-am inchis. nu m-am injurat cu nimeni, toata lumea parea pasnica, toti se miscau in reluare, dar se grabeau spre ce dracu treaba aveau la viata lor. am vazut si un prof de-l am la facultate, l-am salutat din masina si mi-a zambit prietenos. e un ipocrit, care astepta bani si muraturi ca sa nu ai probleme cu examenele. dar nu e singurul. m-am oprit la un chiosc sa-mi iau tigari. mi-am luat niste cacaturi de camel, ca vanzatoarea nu avea altceva sau era prea devreme sa-si roteasca ochii-n cap si sa caute. am fumat una si am aruncat pachetul dupa, l-am lasat deschis pe bordura langa tomberon. sigur o sa fac un aurolac fericit.
"heiiiii, da-mi-le mie!!" ei bine, nu ma asteptam chiar asa repede si nici atat entuziasm. m-am ridicat. cand am vazut fata lui andrei, fostul meu coleg din primara, cel cu care m-am intalnit cand am terminat a doispea, am crezut ca o sa-mi plesneasca obrajii din cauza zambetului meu imens.
"salut, straine! cu ce ocazie treaz la ora asta?" a venit la mine si mi-a dat o imbratisare strasnica.
"tot dupa tigari, nu am dormit toata noaptea. nu le arunca, da-mi-le!"
"camel? esti sigur?" cred ca aveam o fata dezgustata.
"ahah! da, ce au?"
"nu stiu, nu-mi plac. pai ce facem?" m-am uitat la el cu ochii aia de puss in boots. am primit rezultatul dorit.
"pai, ce vrei sa facem? sunt al tau." m-a luat de mana si am plecat pe jos spre masina lui.
"film?"
"perfect. hai sa vad ce am prin casa, daca nu, piratam ceva repede. ahah" ma uitam la dintii lui maaari si aliniati. s-a prins, a inchis gura. s-a dat mai aproape de fata mea si m-a pupat pe obraz. "long time, no see, ha?"
"noi numai asa functionam, pe sistemul mai rarut ca-i mai dragut!"
"ai dreptate, noi petrecem numai timp de calitate impreuna!" ah, ce adorabil era. blond, pistruiat, ochi albastri, exact opusul lui alex. iar il comparam cu alex. probabil pentru ca amandoi ma faceau sa ma simt in largul meu.
am vazut un film, am vorbit, am palavragit ore despre viata fiecaruia si ne-am facut fiecare vreo doua dusuri din cauza ca nu mai suportam caldura. pe la pranz ma suna alex.
"buna dimineata, puturosule!"
"mdea..." era ragusit si il auzeam cum se spala pe dinti.
"cand te trezesti, adormitule, vezi ca am lasat masina la..." si am inceput sa-i explic unde. nu era departe de casa, ma invartisem in cerc in aceasi zona. "vino sa ma iei, sunt la andrei. cand ajungi la masina iti explic unde sta"
"cine cacat e andrei?"
"te astept." si i-am inchis. asta o sa-l faca sa se miste mai repede. sau nu...
a ajuns cam intr-o jumate de ora si le-am facut cunostinta. puteam sa vad in ochii lui alex, aia negri ca doi carbuni, cand era gelos. se uita asa urat la andrei ca m-a bufnit rasul. am ajuns acasa fara sa ne vorbim. ma amuza situatia, aveam un zambet permanent pe buze. a intrat dupa mine in apartament si a trantit usa. m-am dus direct la frigider sa beau apa.
"ti se pare amuzant..."
"da."
"...sa pleci noaptea de langa mine..." sapte dimineata la el e noapte.
"da."
"...si sa te intalnesti cu nu stiu ce puta blonda andrei?"
"da." inca aveam sticla de apa in mana si stateam in dreptul frigiderului deschis.
"cacat." a venit inspre mine si mi-a apucat fata cu mainile lui mari. era tandru dar ii simteam impulsurile. m-a ingramadit in frigider. simteam miros de telemea. era o scena numai buna de inregistrat. iar imi venea sa rad si nu m-am putut abtine
"iar rade..." nici el nu s-a putut abtine si si-a canalizat toti nervii intr-un sarut din ala, de vezi in finalele siropoase ale unor filme dulci. limba lui era dulce si racoroasa, sau frigiderul era racoros, ma rog. s-a departat de mine si a inceput sa tranteasca. am apucat sticla mai bine si l-am udat din cap in picioare.
"boule!"
"a, tot eu."
"tu nu recunosti un gay cand vezi unul?" fata lui era de milioane. miliarde. parca se scremea. m-am dus sa-l iau in brate. "blegule!" intr-o fractiune de secunda mi-a luat sticla din mana si mi-a turnat-o in cap. apoi m-a pus pe umeri si m-a bagat in dus, imbracati cum eram sub apa rece.
"sa nu ma mai chemi sa te iau de la andrei. arat prea bine ca sa umblu pe langa el, mi se face frica de ce ar putea fi in capul lui."
"sau de ce ar putea fi in capul tau? si el arata bine..." m-am uitat la el si am ranjit. mi-a tras capul la pieptul lui si mi-a dat o castana, am inceput sa ne batem. si asa a facut alex cea mai mare prostie pe care putea s-o faca, acceptandu-l pe andrei in preajma mea...

sâmbătă, 18 iunie 2011

XV

eram la mama, ma chemase sa stau cu bogdan. frate-mio bogdan, cat de frate mi-o fi si el, avand in vedere ca-l vad de doua ori pe an. e mic, unspe ani, blond, ochi albastri, cei mai frumosi ochi albastri pe care i-am vazut. si am vazut destui. il adoram pe strumf, era prietenos si vesel, era simplu sa stai cu el. initial, am vrut sa-l aduc la mine in apartament cat mama era plecata din tara, dar nu mi s-a parut corect sa-l mut, chiar si pentru doua saptamani. catalin, ramasese acasa, dar era mai tot timpul la serviciu. mama m-a sunat sa ma intrebe daca pot sa am grija de asta micu' cat ea nu e si mi-am calcat pe mandrie, am acceptat. inainte de a ma muta, alex s-a uitat urat la mine, m-am uitat si eu urat la el si am trantit usa dupa mine. dupa doua secunde m-am intors spre apartamentul lui, am deschis usa, m-am dus direct la el si l-am sarutat. pe urma am plecat fara sa ma intorc sa ma uit la el, dar eram convinsa ca era in stare de soc. hih!
bogdanel era pe canapea acum, se uita la discavari. ma uitam la el ca la eclipsa de soare fara ochelari de protectie. s-a prins
"ce e?" imi zambeste cu toata gura si se intoarce sa se uite la teve.
"nu ar trebui sa te uiti la desene animate, tractorase, elefantei, tom si jerry?"
"tu te uitai la tractoare cand aveai unspe?" hi hez a point
"aaa, nu!" m-am dus sa ma asez langa el. "vrei sa iesim putin?" ma asteptam sa-mi zica ceva gen 'nu, trebuie sa termin de citit cartea de cinsute de pagini inceputa ieri' sau 'am de terminat o formula matematica foarte complicata, nu am timp de pierdut cu tine' sau pur si simplu 'nu'.
"aaa, sigur, stai sa-l intreb pe tata" se ridicase in picioare si se indrepta spre telefon.
"heii, cat timp sunt eu aici, eu iti dau autorizatie pentru iesit. nu-ti fa griji, ai tai au incredere in mine, nu stiu pentru care motiv."
"ahah! pentru ca esti draguta, desi esti cam ametita!" probabil aratam ca un om lovit de tsunami cand a venit sa ma ia de mana. "hai sa mergem afara!"
"nu sunt ametita!" i-am zis in timp ce coboram scarile.
"atunci de ce nu ai incuiat usa?" si valul seismic loveste din nouuuuu!! "am luat eu cheile, incui eu."
"de ce m-au pus sa stau cu tine? s-au gandit sa iti dea un animal de companie?" a venit la mine, m-a luat de mana si am inceput sa radem. "te duc sa cunosti varianta mai mare a ta, ca nu pot sa spun mai matura..."
"alex?" si iar imi baga un zambet din ala zdravan.
"tu esti mama omida?"
"ahahahah!! cee?!"
"ah, bun, deci nu. da, alex." ma intreb care o sa iasa castigator la categoria 'eu ma cred mai destept'. alex o sa fie foarte multumit sa aibe cu cine sa se certe, pentru ca eu in ultimul timp l-am lasat sa castige. el nu stie de ce sunt asa linistita, nu s-a prins. si sper nici sa nu se lipeasca vreo idee de el...

vineri, 10 iunie 2011

XIV

"baga-mi-as pula" m-am intors sa ma uit la el, luptandu-ma sa-mi dezlipesc ochii. nu-si baga el prea des, dar cand o facea, avea motiv
"ce-ti bagi tu, ma?" vocea mea parea a unui tebecist care-si tusise plamanii. mi-am dres-o
"eeeeiii, ntssss, cacat" statea turceste pe pat cu spatele la mine si scotea tot felul de sunete dubioase. il auzeam fosnind o foaie de hartie in timp ce transcria ceva de pe laptop
"taci din gura, incerc sa dorm" m-am intors pe partea cealalta si am asteptat sa raspunda sau sa se tranteasca pe mine sau sa injure din nou. nimic. m-am uitat la ceas: sapte douazeci. de cand e el asa matinal? m-am ridicat in genunchi si m-am sprijinit de umarul lui sa vad ce face. s-a tras cu atata viteza de sub mine si s-a ridicat de pe pat, ca mi-am pierdut echilibrul si am cazut cu barbia in cearsaf. pana sa ma dezmeticesc, el disparuse din camera. m-am ridicat incet si m-am dus dupa el. cand sa ies pe usa de la camera, intra el si a intrat atat de hotarat incat era sa ma dea jos. s-a intors sa vada daca sunt ok si si-a vazut in continuare de treaba
"am vorbit in somn si am spus cumva ca am de gand sa te omor? te-ai gandit sa mi-o iei inainte?" cauta ceva in sertar fara sa ma bage in seama. nu a gasit si se enerva. "esti surd?"
"cautam ceva, da-te din calea mea!" a trecut iar pe langa mine, dandu-mi un cot sa ma dea la o parte
"o sa te caute moartea pe tine daca nu te opresti un minut" inainte de a inchide usa dupa el am vazut o urma de zambet pe fata lui. atat mi-a trebuit...
"baaaa, cap de molusca, de ce trantesti usa? ce aaaii?" ma enerva de acum. am tras de clanta aia intr-o disperare, dar era blocata. "impinge usa ca nu se deschide!" am strigat la el indeajuns de tare cat sa ma auda din parcare
"nu se deschide pentru ca te-am incuiat inauntru" ramasesem cu gura deschisa, fara sa respir, cu corpul intr-o pozitie de luptator ninja din cauza razboiului cu clanta. mi-am reluat suflul si m-am indepartat de usa. am cautat cea mai dragalasa voce pe care o aveam in dotare
"si de ce, ma rog, ai face asta?" zambeam in timp ce vorbeam, vroiam sa par pasnica, credibila
"ca sa nu ma omori"
"daca acum un minut executia ta era o gluma, acum e o certitudine" se dusese dracului strategia mea, nu paream pasnica deloc. il auzeam cum se apropie de usa si se lipeste de ea. am avut impulsul de a da cu piciorul in locul unde era el. m-am abtinut. m-am lipit de usa si i-am zis in soapta
"ma gasesti in pat cand ai de gand sa-ti revii, o sa incerc sa adorm, cu tricou pe mine sau poate fara" m-am aruncat in pat si am pus capul pe perna. am vazut sertarul de la noptiera deschis si m-am uitat in el. nu lipsea nimic in afara cheii de la usa, desigur. l-am inchis si am vazut deasupra, pe carte, acoperind numele lui stephen king, telefonul lui alex. l-am luat si am apelat numarul meu, stiind ca-mi lasasem telefonul in bucatarie. il aud sunand si pe alex care se ridica, tipand la mine
"haha, acum am si telefonul tau, o sa zic oricui te suna ca te-am schestrat" si raspunde la telefon. "da?"
"ba, tu nu te uiti cine suna inainte de a raspunde?" liniste. imi inchide. sun din nou. raspunde dupa cateva secunde
"vrei sa vii sa ma ajuti cu tricoul asta?" il aud inghitind in sec
"nu ai nimic care sa ma faca sa dechid usa"
"inainte de a-ti arata ca am cu ce si pot, daca vreau, sa te conving, aminteste-mi de ce ai incuiat-o..."
"nu poti"
"de ce ai incuiat usa?"
"nu poti sa ma convingi"
"omule, nu vad de ce ti-as oferi ceva numai ca sa deschizi usa. ce castig, o nuca? m-ai inchis aici degeaba? ce dracu ai innebunit?" si ii inchid eu telefonul in nas. imi dau jos tricoul, ma intorc cu spatele la usa si inchid ochii. un sfert de ora nu am miscat si cred ca am adormit de nervi. stateam cu un copil in casa, copil care avea chef de glume dimineata. cand m-am trezit alex ma gadila pe spate si pielea mea era ca de gaina, imi era frig. am tras patura pe mine, lasandu-l afara, dar el s-a strecurat repede langa mine. s-a lipit de mine si-mi sufla in ureche. aaarh, ce tare ma enerva ca nu puteam sa ma enervez pe el
"ce aveai?"
"nu pot sa-ti spun ca as strica surpriza" am deschis nasul sa adulmesc si simteam doar cafea. cafea si ...negresa? alex mi-a facut negresa? haaaa!!
"cu ce ocazie?" m-am intors cu fata la el si am incercat sa-mi focalizez privirea pe fata lui, dar eram ingrozitor de ingramaditi
"nu trebuie sa fie vreo ocazie speciala sa-i fac sotiei mele o prajitura" da bine.
"asta a zis si tatal lu' elizabeth, din piratii din caraibe, fiica-sii inainte sa o trimita sa se marite cu norrington: ca nu e nevoie de ocazii speciale sa-i poata face cadou o rochie." ma gandeam la ce imagine dezastruoasa trebuie sa fie in bucatarie, dezordine, haos, ciocolata peste tot "ce vrei de la mine? de maritat, nu ma mai marit inca odata..." mi-a pus mana pe gura. mirosea a scortisoara.
"buna dimineata!"

vineri, 8 aprilie 2011

XIII

cu ale nu mai vorbisem de cand a plecat la mare, eram ingrijorata pentru ea. eram mai ingrijorata pentru mine, pentru sufletul meu egoist. cum o sa trec eu peste daca moare? si andrei, si el o sa se duca dracu. oamenii pe care ii iubeam dispareau incet unul cate unul, iar eu ma obisnuiam cu suferinta, incepeam sa devin imuna la tot. singurul sentiment inca viu, ala de ma tinea in priza, era iubirea, sau dragostea sau ce cacat aveam cu alex. la el nu puteam sa fiu imuna, eram ca un copil care nu stie ce inseamna durerea cand eram cu el. ma simteam la un pas de prapastie, increzandu-ma asa in el, deschizandu-ma asa de tare in fata lui, fara sa-mi pese. ca un copil prost. aveam impresia ca o sa mi-o iau naspa, dar poate e doar reactia mea la tot ce mi s-a intamplat in ultimul timp. alex nu m-ar rani. nu intentionat. nu.
era ziua mea. m-am trezit din cauza mirosului de cafea, am zambit inainte sa deschid ochii, nu stiu de ce. am auzit pasii repeziti a lui alex prin bucatarie. imi puteam imagina cum dadea din fund in timp ce merge, mereu cu blugii aia rupti, cu buzunarul drept albit in locul unde tine telefonul. tociti, parca-s din noua sute toamna. si conversii rosii, si aia rupti. pare un adolescent care a uitat sa creasca. si sa-si schimbe blugii... la tricou am ezitat putin, dar probabil avea unul gri, cu o camasa pe deasupra, alba, maneci suflecate. sunt sigura mie-n suta ca avea parul nepieptanat. ochi adormiti, voce groasa tot din cauza somnului, pot sa-i simt si mirosul pielii, chiar si cu narile pline de mirosul de cafea. m-am dat jos din pat inainte sa-mi dezlipesc genele. m-am impiedicat de niste tenisi si am deschis ochii imediat. am injurat putin, dar vorbisem destul cat sa-mi dau seama ca imi trecuse raguseala. eram prezentabila pentru ziua mea, puteam vorbi, puteam chiar si canta, dar nu e neaparat recomandabil... am auzit rasete de dincolo, voce groasa, ma groasa decat ma asteptam. andrei. am dat buzna in bucatarie sa vad care-i treaba
"ce faci, putoare? te-am trezit?" m-a luat andrei in primire si iar rade. alex se uita la mine amuzat, imi luasem tricoul pe dos, aveam eticheta sub barbie.
"da, ba, voi si cu cafeaua voastra. ce faci aici?" pana sa apuce sa-mi raspunda, alex a venit la mine, strabatand bucataria in doi pasi si m-a strans tare de tot in brate. mi-a zis la multi ani la ureche si m-a sarutat. nu eram indeajuns de treaza si am fost imediat coplesita de emotie. andrei a venit si el ca sa ma trezesc imediat intr-o inbratisare de grup
"la multi ani, baaa!! ce mare s-a facut si asta a lu'.. a cui esti tu? ahahah! hai ca glumesc, stie nenea obreja ca-l stimez. ahahah! ce bem?" s-a  retras din imbratisare si s-a dus inapoi la masa. eu si cu alex ne-am uitat pierduti dupa el, dupa care am inceput sa radeam ca niste dementi.
"diseara bem. acuma zi ce vrei! unde e ale?" cand a auzit numele ei, s-a schimbat la fata, era tipul serios pe care il prinzi numai cand se trateaza subiecte grave, in rest sta ascuns dupa masca de retardat a lui andrei. pana sa-l cunosc bine, nu mi-am dat seama ca exista, dar dupa ce am aflat ca e acolo, ca e capabil de a fi normal, i-am tolerat 'handicapul'. imi pare rau de el, pare trist, pare bolnav, e bolnav, e cu moralul la pamant. in timp ce ma duceam sa stau mai aproape de el, alex m-a tras de mana. avea si el fata de om serios, ma rog, cat de serios poate fi un cret ciufulit la 7 dimineata. am inteles ca ceva nu era in regula
"rata e ok, nu?"
"da, ma, nu are nimic. nimic legat de sanatatea fizica. ea cu capul are probleme." dar tot serios era. cum nu era atent la mine si la spracenele mele ridicate, am vrut sa scot un sunet care sa imite semnul intrebarii, dar am reusit doar sa icnesc. s-a prins.
"ieri mi-a zis de unu, andrei. pula mea, cica e indragostita de el si il iubeste. pe mine ma iubeste doar din obisnuinta. s-a dus sa-i zica aluia ca are sida. ieri, stii? ala a respins-o, baga-i-as neamu-n mormant. cacat. ma rog, am trecut peste, dar ea e trista, o inteleg, e debusolata. nu e vina ei." acum e singurul moment din istorie cand andrei recunoaste ca e vinovat de situatia lu' ale. cand reunoaste pentru el, cand realizeaza ca ea ar fi avut viata lunga, daca el ar fi fost precaut, ca ar fi avut zeci de iubiti, ar fi avut posibiliati, altele decat el. dar e neputiincios si asta il termina. l-am luat in brate
"esti singurul ei punct de sprijin, crede-ma. are nevoie de tine mai mult decat ai tu de ea, mai mult de cat stie, aveti nevoie unul de altul."
"stiu, stiu, dar..."
"nimic, nu. acum du-te la ea si las-o sa se regaseasca. ajut-o. o sa treceti amandoi prin asta. suntem si noi..." si mi-am aruncat ochii spre alex, strangandu-i pe amandoi de mana. "...dar tu esti baza. du-te!"
"nici nu cred ca s-a trezit. ok plec." l-am condus pana la usa, alex a ramas in bucatarie dupa ce s-au salutat. cand a ajuns in scara, s-a intors inspre mine
"am nevoie de tine sa-mi promiti ceva." avea ochii tristi, dar se uita la mine cu speranta.
"orice!" dupa care am gandit putin. "...aproape!" si am ranjit la el. mi-a zambit inapoi
"ai grija de ea daca mor primul. promite-mi ca o sa ai grija de ea!" ma implora cu privirea.
"pleaca, ba, ca te omor eu acum! sa vezi ce grija are ea de mine dupa..."
"anca, vorbesc serios!" am oftat
"promit, andrei!" i-am zambit de incurajare
"mizez pe asta. acum am fugit. pa! aveti grija!" m-am uitat dupa el pana a disparut pe scari. am auzit usa de la bloc si tot nu ma miscasem. mi s-a parut ciudat, ca un ramas-bun. mi s-a facut piele de gaina gandindu-ma la ce prostii i-ar putea trece prin cap. m-am intors si am inchis usa. alex era chiar in spatele meu, fara sa respire. m-am speriat de el.
"nouaspe, ha? hai sa iesim, am o surpriza!"

duminică, 27 martie 2011

XII

eram cu alex la ale. in dormitorul ei. singuri, eu si cu el. cu siguranta ceilalti credeau ca ne cautam de treaba, fiind singuri, alea alea. de fapt si alex credea. mi nu-mi statea capul la asta. ale aflase ca eram casatoriti, aflase de tata, aflase ca daniela, ei bine, daniela facuse ce a facut ale cand a luat sida de la andrei. daniela nu o facuse cu andrei, ci cu rares, pentru prima data. rares nu avea sida, el era doar idiot. nu sunt probleme aici, nu e contagios, spre fericirea noastra. erau cam multe pentru capatana ratei. il auzeam prin pereti pe rares cum se rusineaza de orice ii zicea ale acolo. faceau rezumatul serii de dinainte. pe daniela nu o cunosteam indeajuns sa o vad prin perete, dar rares puteam sa jur ca era rosu.
"oamenii astia isi fac griji despre fundul danielei sau mi se pare mie?" alex chicotea cu capul la mine in brate. ma jucam cu parul lui incalcit si incercam sa nu-mi imaginez ce-si imaginau ei. nu prea mi-a iesit.
"gizaz! ahahah! nu cred ca vreau sa stiu!" alex radea si mai tare.
"sa fie fundul danielei cea mai mare problema a noastra acum..." si-a intors privirea catre usa. "de ce e asa liniste?"
"rares si cu dana cred ca au plecat. pun pariu ca andrei o sa intre pe usa in maxim 5 secunde."m-am uitat la el, el la mine. alex a zambit si s-a ridicat in capul oaselor. s-a urcat peste mine si a inceput sa ma sarute ca un nebun. am vrut sa-l intreb ce dracu' il apuca, dar nu am avut destula vointa. s-a dezlipit de gura mea si mi-a zis la ureche
"doar nu vrei sa trecem drept handicapati. suntem amandoi intr-o camera goala. ce ar trebui sa facem? sa discutam despre nemurirea sufletului?" ii auzeam zambetul din glas.
"nu, alex, doar niste persoane care nu se atrag numai fizic. creierele noastre reactionau acum. ne excitam neuronii. ce e rau in asta?" vorbeam aiurea. "nu ma supar nici daca, stii tu, reactionam cu alte parti ale corpului, dar ale oricum stie ca nu as face sex in aceeasi casa cu andrei. omul e dement, nu exista discretie pentru el" si in timp ce vorbeam, dementul deschide usa.
"baaaa, da-te jos de pe ea!! ti s-au sculat zulufii? ahahaha!" alex se uita la mine cu zambetul de 'aveai dreptate' si se da la o parte, rastindu-se in gluma la andrei
"haide, omule, nu e ca si cum te asteptai sa ne gasesti jucand turca!" am ras toti si am mers in bucatarie.
"ale, cafea!" eu si andrei odata. ale ramasese cu moaca de milog pe fata in timp ce se intindea spre ibric. nu e vina noastra ca e face cea mai buna cafea.
"sa va fut!" ale si limbajul ei de copil rebel.
"bine, dupa ce bem cafeaua" andrei era mereu disponibil... ale ii zambea cu coltul gurii. o vedeam deja in lumea ei cu fanteziile ei tampite.
"ooook, planurile astea se desfasoara dupa ce plecam noi" alex a dat din cap ca semn de aprobare la ce spusesem. ale ranjea si andrei deja se scarpina in pantaloni.
"boule! termina!" andrei s-a trezit cu un ibric peste cap. s-a speriat pe moment, dar cand s-a uitat la fata amuzata a lu' ale, s-a excitat si mai tare. erau ilari.
"alex, hai sa ne caram cat inca mai putem" l-am apucat de mana si l-am tras afara din apartament, din urma se auzeau tot felul de zgomote bizare. cand am ajuns aproape de iesirea din bloc am auzit un tipat ascutit si ne-a bufnit pe amandoi rasul. dupa care
"ancaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!" glasul ratei se auzea in tot blocul. in mod sigur nu se gandea la mine in timp ce era ocupata cu orgasmul. ceva se intamplase. pana am ajuns iar sus, se facuse liniste. alex ma depasise pe scari, si deschise usa primul. ramasese in usa blocat.
"alex, da-te sa intru!!" s-a dat la o parte stangaci, facandu-mi loc in hol. ce vedeam in bucatarie era departe de ilar...

joi, 24 martie 2011

XI

am stat fara alex o saptamana. sapte zile lungi fara cretul meu, care avea late in toata regula acum. era adorabil. cand a ajuns, duminica dimineata, era taiat pe varful nasului
"unde ti-ai bagat nasul?" l-am pupat pe el
"m-am taiat cand m-am barbierit..."
"pffffff" m-a bufnit rasul si fara sa ma pot abtine l-am strans in brate cat de tare am putut. mi-a lipsit atat de mult zilele astea... e adevarat ca l-am avut pe andrei, care m-a mai scos la o cafea, mi-a mai tinut de urat, dar nu umplea golul. am inceput sa ma mai duc pe la ale, vechea mea prietena cea mai buna, sufletul meu pereche de dinainte de alex, ratusca mea roscata. am neglijat-o complet si ma simteam prost din cauza asta. am inceput sa ne vedem des saptamana asta, ne umpleam cu alcool, fumam, ma rog, eu ocazional, destrabalare totala. pana am aflat ca are sida. atunci am crezut ca era cea mai proasta veste pe care puteam sa o primesc dupa cea cu tata. nu i-am zis de el, de faptul ca s-ar putea sa nu-l mai vad niciodata. ea si iubitul ei, andrei, alt andrei decat fostul meu coleg, iubit care de altfel a si infectat-o, il stiam si pe el de ceva timp. toti ne cunosteam si ne-am reconectat ca inainte de a-l cunoaste pe alex. de fapt, ei nici nu stiau de el, nu stiau ca m-am maritat. nu am vrut sa-i incarc cu nimic. imi parea rau, ba chiar ma trezeam uneori holbandu-ma la ei si plangand, dar nu vroiam sa patez sentimentele pentru ei cu mila, nu, am trecut peste stire ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, incercand sa ne simtim ca inainte. ale avea si ea alta prietena buna, daniela, draguta, cuminte, care incepuse sa umble cu rares. rares, prieten cu andrei, era si el cu capul, ca noi toti, de altfel, si eram o gasca de ciudati. cand a ajuns alex, cum nu puteam sa renunt la prietenii mei vechi si cretini, care bolnavi de sida, care obsedati de prezervative, am decis sa le fac cunostinta cu roacherul meu. l-am redus la rangul de prieten spre iubit si i-am spus sa-si tina gura. ba chiar sa-si tina si mainile acasa, nu vroiam sa fim prea evidenti, ar fi batut la ochi. desi nu prea ne-a iesit faza. eram la ale, plecasem inainte, imediat dupa ce m-a chemat la ea, el urma sa vina dupa ce trecea pe la taica-su.
"aaahm, ale?" si am bagat un zambet cretin
"ia spune!"
"stii ca-ti spuneam eu de noul meu prieten"
"cretul tau, dadada"
"da, pai, vine azi sa-l cunosti" iar zambeam
"iarta-ma, dar nu mai stiu cum il cheama"
"alex, evident. ahahah!" am ras amandoua. imediat dupa, a sunat soneria. alex. cu beri in mana, cu parul ciufulit. a facut cunostinta cu ale. ea s-a uitat putin urat la mine, dupa care mi-a zambit a scorpie. era multumita de noua mea achizitie. ahah! daca ar sti ea... intre timp alex a facut cunostinta si cu daniela, se uita in jos la ea. eu si baietii eram munti pe langa ale si daniela. ma amuzau, erau ca niste papusi. eram in balcon cand am auzit usa de la intrare, trebuie sa fi fost andrei, si in 2 secunde l-am auzit tipand dupa alex
"du-i si berea, ca asta vrea" a chicotit si a plecat. mi-am terminat sticla mea si m-am dus dupa el. cand am ajuns, ale ma inspecta.
"uite ce e, am vazut ca rares si daniela nu mai sunt, ne caram si noi"
"nu e neaparat" desi puteam sa vad in ochii ei cat de mult vroia putin timp cu andrei
"ne auzim maine, rata!" am luat-o in brate, l-am pupat si pe andrei si am iesit. alex avea un joint in mana. i-am aruncat o privire de ucigas in serie. l-a dat unui aurolac pe strada. ala mai avea putin si-i pupa picioarele
"alex, daca afla andrei, te omoara incet, fara mila si pe urma il omoara si pe jegosul asta."
"atunci hai sa nu-i spunem..."
"ook!"
despre andrei si ale, ne-am trezit vorbind cateva seri mai tarziu. dupa ce alex s-a obisnuit cu ei.
"imi pare rau de ei..." faptul ca-i cunoscuse il afecta, ii vedea ca doi prieteni bolnavi, nu ca doi bolnavi de care auzise de la mine. se ataseaza repede.
"alex, e ireversibil, de acum tot ce putem face pentru ei e sa ne comportam normal. fara sa fim mai draguti ca inainte. oricum, ce ma mira pe mine e faptul ca ale nu a stat prea mult sa se gandeasca pana sa-l ierte..."
"seamana cu tine, si tu ai fi iertat, iubiti ca niste idioate, fara sa ganditi, va lasati purtate de val. sunt sigur mie-n suta ca ai fi iertat si tu..."
"totusi, nu incerca..." s-a uitat urat la mine. m-a luat in brate si m-a sarutat. inca mai simteam senzatia aceea de euforie cand ma atingea. era ceva absurd... afara incepuse sa se lumineaze, eram inca in bratele lui cand mi-a sunat telefonul. era ale...

luni, 14 martie 2011

X

sa fi fost aproape 7 dimineata cand stateam in cada si ma holbam la degetele mele incretite, ma durea capul si eram molesita de tot. am scos dopul si am iesit inainte ca spuma de la suprafata apei sa se lipeasca de pielea mea curata. am stat atat de mult acolo incat aveam impresia ca imi crescusera branhii. eram terminata, din toate punctele de vedere. m-am sters, am deschis geamul de la baie si m-am imbracat. m-am impiedicat de niste tenisi pe hol in drumul spre camera mea, eram la mine in apartament. tata imi facuse acte pe el cand am facut optaspe, i-am zis ca nu trebuie, a insistat. ma loveste un tsunami de vinovatie cand ma gandesc la el la timpul trecut. nu ar trebui. dupa ce alex mi-a zis, colegii lu' taica-mio m-au sunat sa-mi spuna ca nu sunt siguri de ..moartea lui, dar exista sanse foarte mici sa mai fie in viata, desi nu l-au gasit inca. eu atarnam de acele sanse, nu faceam nimic altceva decat sa ma atarn de speranta ca e viu si o sa se intoarca la mine. cat despre alex, el era scaunul de care ma sprijineam sa nu ma spanzur in timp ce atarnam. si sprijinul meu era la bucuresti acum. avea treaba si oricum simteam nevoia sa stau putin timp singura. ma suna la cateva ore, desi il simteam cum incerca sa-si suprime nevoia da a ma auzi mai des. si eu incercam sa inec acea nevoie, sa-mi impun sa fiu morocanoasa, desi nu era vinovat cu nimic, vroiam sa-l indepartez putin. oricum el stia care e adevarul si ce simt.
mi-am luat geanta si cheile si am iesit pe usa. am mers mecanic spre scoala, sa duc niste hartii, sa iau altele, acte, prostii cum ca am terminat liceul, diplome, cacat. cand am ajuns acolo secretara m-a trimis sa xeroxez niste hartii cu mediile, ca aparatul ei e stricat. m-am dus desi am crezut ca o s-o arunc si pe ea si pe aparatul ei stricat pe geam. i-am aruncat o privire ostila, cea mai ostila pe care o aveam in dotare si m-am carat. cand am ajuns la xeroxul scolii nu era nici naiba acolo. am apasat eu pe butoane, am pipait touch screen-ul si nimic. a scos un sunet ciudat si a inceput sa haraie. cred ca aratam ca un copit retardat care nu stie ce sa faca cu o clanta. cel putin asa ma simteam. m-am mai uitat putin la el si intr-un final am renuntat. m-am intors pe un picior si am dat sa plec, dar m-am izbit in cineva.
"baga-mi-a..." m-am oprit. un tip cam cat mine, poate putin mai scund, cu siguranta mai scund decat alex. trebuie sa incetez sa compar pe toata lumea cu el. ochi albastri, par blond, lung pana la baza gatului, ciufulit, mare, fir gros si drept, pieptanat. numai par vedeam la el. intr-un tarziu ii remarc gura deschisa larg intr-un zambet, dinti albi, aliniati, mari. buze putin uscate, dar nici prea carnoase, nici prea subtiri. dau sa ma trag din calea lui, si el da sa se traga din fata mea, amandoi in acelasi timp spre dreapta mea. cliseic. ma enervez.
"ok, fa-mi loc, ma grabesc!"
"nu ai nevoie sa xeroxezi foile?" voce groasa, dar potrivita cu fizicul, putin rarait cred, dupa cum a pronutat singurul r din propozitie.
"aa, ba da. te descurci cu ..ciudatenia asta?" se uita amuzat la mine.
"sigur, e usor, iti arat." ei, macar nu e retardat ca mine si da, e rarait. ewww!!
"trage astea, sunt doar 2!" nu vroiam sa invat nimic despre cacatul ala. el a apasat repede pe doua butoane si
"ok, tine!"
"mersi, eu tre' sa fug. pa!" mi-a zambit in loc de raspuns. cred ca era si el din liceu, mi se parea putin cunoscut, dar nu-l mai vazusem de aproape. era exact tipul de baiat care nu-mi placea. mai era si pistruiat pe deasupra. dragut el asa, dar ..no thanks! am ajuns la secretariat in doua secunde, cu picioarele mele lungi imi venea usor sa merg repede, eram obisnuita, nu ma simteam bine mergand incet. i-am dat hartiile femeii de la birou si am plecat spre casa. planuiam sa fac clatite. cand sa ies din incapere, acelasi tip imi iese in cale, ma impiedic de el si mai mult cu un marait
"mmm, iar tu!"
"iar tu!" in acelasi timp. am ramas amandoi sa ne hlizim ca niste idioti in usa.
"te rog, nu mai sta in calea mea, e ultima zi in liceul asta si as vrea sa ies de aici." zambeam in timp ce vorbeam, desi tipul ma enerva la culme.
"mi-ai luat cuvintele din gura." imi statea pe limba sa-i spun ca nu as lua nimic de la el din cavitatea lui bucala, nici macar nu m-as incumeta sa privesc inauntru dar
"ok, foloseste timpul economisit dandu-te la o parte."
"lasa-ma sa dau hartia asta si hai sa bem o cafea!" iar zambea ca un natang. s-a dat la o parte sa ies, pe urma a intrat in secretariat. de ce as iesi cu el la cafea? nici macar nu stiu cum il cheama. cand a iesit ma privea curios
"ok, fie!" am inceput sa vorbim in timp ce ieseam din liceu
"unde te duci la facultate?"
"jurnalism, bucuresti. tu?" l-am intrebat din politete.
"la fel." iar zambea. de ce zambea asa de mult? "nu-ti par cunscut?" asta-mi lipsea, un cretin care se crede popular.
"ar trebui?"
"am fost in primara impreuna." de aici mi se parea cunoscut. doamne, ce urat era cand era mic. hidos aproape. se schimbase aproape de tot, doar ochii si fruntea mare ramasesera din vechiul meu coleg de banca.
"da, sunt aeriana, scuza-ma! merit sa fiu umilita in public. ahahah!" si l-am imbratisat stangace din mers. cred ca ma rusinasem, ma simteam penibil.
"eeei, nu am facut decat a doispea aici in liceu, nu aveai cum sa ma recunosti." eram aproape de o cofetarie.
"hai aici! siii ai fost in constanta toti anii astia?" sper ca am tinut minte bine constanta.
"da." hiuu!! "eu mi-am dat seama acum ca te stiu, de pe foile pe care le-am tras la xerox."
"chiar asa m-am schimbat si eu?"
"nu aveai unu optzeci in clasa a patra."
"unu saptesnoua"
"esti cat mine. ahah! ma rog, ai prins ideea!"incep sa-mi amintesc de el si zambetul lui pare brusc mai simpatic.
"da. bunn, stii ce? hai sa o luam de la capat, si asa nu mai stim nimic unul de altul" acum eu zambeam ca o deficienta ce sunt. "anca!" si am instins mana spre el.
"andrei!" am hahait unul la altul si am intrat in cofetarie.

miercuri, 9 martie 2011

IX

ma mutasem practic la alex. eu eram mereu singura fara taica-mio, ai lui erau mereu plecati, iar casa lui era mai alimentata decat a mea. plecam numai la scoala. ne desparteam numai cand invatam pentru bac si asta se intampla cam des in ultimul timp. nu eram stresata sau tensionata sau ceva, dar asteptam sa-mi iau grija asta de pe umeri. alex ma sustinea, uneori chiar invata cu mine, sau repeta, isi aducea aminte mare parte din lucruri si eram recunoscatoare pentru ajutor, desi de multe ori se dovedea a fi o distractie... de cateva ore. ieseam rar cu gasca, vorbeam putin spre deloc cu oricine altcineva din afara casei, mancam mult, dormeam putin, radeam ca niste dementi, eu invatam ca niciodata, in timpul asta el trimitea editoriale la revista la care lucra. uneori ma lua valul, ma holbam la el cum fuma concentrandu-se, tasta de douazeci de ori un cuvant, de douazeci de ori il stergea. incepea propozitia de la capat, la mijloc ii venea o idee mai buna, reformula. in zece minute scria pagini intregi, umplea camera de fum si cand termina se uita la mine, pierdut, inca se mai corecta in gand, inca mai avea idei, dar avea o limita de caractere.
"da-mi un sinonim pentru convingator, am lapsus!"
"aa persuasiv"
"asa, ce desteapta esti!"
"inca te mai mira?"
"de mult nu ma mira nimic la tine, ma mira doar faptul ca nu ma mai mir cand tu in mod cert esti imprevizibila. ok, sunt incoerent, lasa. invata!"
"mi-e lene. mai am putin, termin dupa. nu te mai miri pentru ca tu esti mai imprevizibil."
"asta nu ma face mai inteligent decat tine?" faptul ca intra in discutie insemna ca am acordul sa nu mai invat. cand venea vorba despre scoala ma trata ca un copil. imi venea sa-l trantesc de toti peretii.
"nu, doar mai enervant." a venit langa mine pe pat. a dat caietele la o parte de langa mine, aruncandu-le pe jos. "te rog poarta-te frumos cu ele, trebuie sa imbatraneasca frumos."
"nu zau, vrei sa le pastrezi?"
"nu eu, taica-miu. are o fixatie cu maculatoarele."
"imi place cuvantul. bunica-mea imi zicea mereu sa pun coperti la maculatoare"
"arhaism lexical. ahahah!"
"oamenii au fixatiile lor, cum noi le avem pe ale noastre." se uita lipsit de expresie la mine, calm, rece. "chiar obsesii as zice"
a doua zi, dupa ultimul examen venisem direct acasa si eram in aceeasi pozitie pe pat. alex fuma mult, prea mult, parea agitat, ma dispera. am zis sa-l provoc poate ating vreun nerv ceva si imi zice ce are.
"ce ai face daca obsesia ta te-ar parasi pentru altu'?" nu eram chiar serioasa, dar nici nu glumeam. nu si-a schimbat expresia fetei, se uita doar mai adanc in ochii mei.
"cred ca i-as omori pe amandoi intr-un moment de furie sau altceva. as putea face orice in acel moment. as putea sa fiu rational, sau nu. oricum as accepta mai usor sinceritatea decat o minciuna. i-as ierta-o, daca m-ar vrea inapoi, asta daca ar mai fi vie. important e sa treaca de primul moment." nu vorbea la persoana a doua. nici macar nu lua in consideratie faptul ca ar putea fi parasit. nu de mine.
"sau daca nu vei mai fi obsedat, daca nu vei mai iubi?" acum se uita trist la mine. interpretase intrebarea ca fiind nesiguranta, dar nu se misca.
"putin probabil." evita cuvantul niciodata, nu-l folosea, era realist.
"si daca...?"
"m-as simti rau, nu stiu, vinovat, aiurea. nu vreau sa-mi imaginez. nu pot." i se pare ciudat ca-l intreb. nu se astepta. parea nemultumit.
"tu?"
"eu nu te-as omori, dar nici nu te-as ierta daca ai minti. sau foarte greu. dar eu intreb. sau daca mi se intampla mie ceva?" acum era gol, vid, peretii plamanilor lui stateau lipiti fara sa lase aerul sa intre. ii puteam simti pusul slab si apoi din ce in ce mai repede. se panica.
"adica?"
"daca mor sau ceva? dracu, nu stiu, dispar."
"atat iti trebuie, sa dispari..." evita prima ipoteza. i-am zambit cu jumate' de gura. intelesese. "ba, daca stii ceva ce eu nu stiu si nu imi spui pentru ca ai impresia ca nu pot suporta sa aflu, ai face bine sa incepi sa vorbesti pentru ca o sa te omor eu cu mainile mele in urmatoarele doua, ba nu, in urmatoarea fractiune de secunda si o sa fii vinovata daca putrezesc in inchisoare. o sa ma ai pe constiinta, zau. spuneee! deci?" ma uitam amuzata la el. "femeie, tu vrei sa turbez? pe bune, ce dracu'? te joci?" era la mai putin de 8 centimetri departare de fata mea, cristalinul meu nu se mai focaliza in ochii lui negri din care nici macar nu se mai distingeau pupilele, il vedeam cu un efect prost de blur din photoscape. respira pe fata mea si ma sufoca cu miros de tigara, dar macar incepuse sa respire din nou. "anca!!!" imi folosea numele numai cand era la limita, nu mai eram sotia lui acum, eram doar copilul secretos de care trebuia sa aiba grija si se simtea responsabil.
"nimic ba, ce sari asa? nu am de gand sa mor in curand.si acum pe bune chiar crezi ca ti-as ascunde asta? chiar ma crezi in stare sa tin secret daca as fi bolnava? stii ca ai fi primul care ar afla, ma incred in tine cu tot ce am, fie aia si o boala nenorocita, sa nu crezi niciodata ca as tine ceva atat de important de tine." ajungeam unde vroiam. uram sa-l manipulez in halul asta, dar aveam motivele mele. puteam sa vad remuscarea pe figura lui, clara, evidenta. "nu te-as minti niciodata, alex!"
"nici sa ma protejezi, nu?"
"nu."
"atunci nu te merit." stiam ce urma. "eu am mintit, sunt un bou. nu trebuia... am crezut, nu stiu ce am crezut, am sperat. am incetat sa sper, imi pare rau." i-am luat capul cu bratele si l-am tras l-a pieptul meu. plangea. stiam ca ascunde ceva, dar nu stiam ce, am incercat marea cu degetul si mi-a iesit. mi-as fi dorit sa nu, eram cacata pe mine.
"esti bolnav?"
"nu. dar el e mort, superiorii lui au venit sa-mi spuna cand erai la scoala, nu am stiut cum sa-ti zic, l-am pus pe taica-miu sa se afle daca e sigur. nu am stiut ce... ziceau ca din cauza unei bombe... te obligam sa inveti... nu stiu decat de cateva zile" se ridicase sa se uite la mine. nu-mi mai simteam corpul. "trebuia sa iei bacul, anca, nu puteam sa te las sa pici exact la ultimul, pentru ca ai fi picat, cacat, nu puteam."
"cine e mort?" il vedeam cum se departeaza de mine, dar el nu se misca, nici eu, inima mi se strangea, ma durea. imi venea sa crap.
"tatal tau." il uram pe alex in clipa aia, dar l-am lasat sa ma stranga la piept si cu bratele lui mari mi-a protejat lumea ce statea sa cada...

vineri, 25 februarie 2011

VIII

mirosea atat de tare a portocala ca simteam gustul usor acru in gura. decojita, stoarsa, supta. mmmm! si cirese, rosii, carnoase, cu samburi galbui, tari. mi-i puteam imgina cum mi se strivesc de masele. cine ma tortura in halul asta? pana sa gasesc putere sa deschid ochii, am simtit miros de ..clatite?
"mi-ai facut clatite?"
"sigur ca ti-am facut. sunt in cabina pilotului" si rade. de ce rade mereu la glume proaste? a, da, pentru ca sunt ale lui...
"atunci a ce miroase?" am deschis ochii. eram in avion. uitasem. nu am mai prins un somn bun de cateva zile. trebuie sa fi fost joi, in 4. iaaai, ieri am devenit nevasta de om. daca alex poate fi numit om dupa tot ce mi-a facut. totusi, mi-a promis suferinta minima, si pot sa-i recunosc asta. nu a fost nevoie nici macar sa ne dam jos din masina gri inchiriata ca sa spunem da. ma rog, el a zis da, al meu a sunat mai aproape de un mormait. nu pot sa ma plang, a fost dragut, chiar romantic daca nu ar fi fost tragic. alex era fericit, tot timpul, exasperant de entuziasmat si energic. ca un copil. ca un copil insurat scapat intr-un oras plin cu jucarii. las vegas-ul e cu siguranta mai interesant de vazut la televizor. dar per total mi-a placut.
pe geamul mic vedeam intunericul de afara. mi-am adus aminte ca acasa ne astepta frig. imi cumparasem tricouri si blugi scurti fiind cuprinsa de schimbarea brusca de temperatura. pe mine ma astepta si scoala. auuuufffh!! cine a zis ca e placut sa te intorci acasa? cu siguranta ala nu a vazut cum arata o vacanta in adevaratul sens al cuvantului.
"mananci mentos cu fructe?"
presupun ca aveam o figura scarbita
"parca-ti placeau."
"ai un minus la capitolul cunostinte despre sotia ta."
"cred ca sotia mea primeste o tona de minus la capitolul cunostinte despre ea insasi. " are o satisfactie nemaipomenita sa rosteasca cuvantul sotie. ma calca pe nervi.
"si stii ce primeste sotul meu daca ma enerveaza? divort."
"incerci din rasputeri in ultimile zile sa ma enervezi." zambeste.
"nu prea-mi iese vad. esti mult prea siropos si dulce si gretos. unde e alex al meu? cine esti si ce ai facut cu el?"
"a, vrei razboi?"
"numai bine am si semnat..."
"draguta, aia ce ai semnat tu nu e declaratie de razboi, e pact cu diavolul."
"ahahah! esti si diavol acum?"
"o sa fiu tot ce nu ma vrei sa fiu, pana o sa realizezi cat de norocoasa esti sa ma ai pe mine."
mai zi ceva...
"deja nu-mi place de tine."
"nu-l vrei pe za ould alex inapoi?"
"ba da, unde e batranelul meu?"
"o sa-l gasesti cum l-ai lasat daca promiti sa fii cuminte."
cuminte zice? nu am stat prea mult sa ma gandesc
"daca tot suntem casatoriti, o sa avem toata viata inainte, nu? sau macar pana te gandesti ca ar fi mai bine sa divortezi de mine..."
"nici macar nu iau in considerare ultima optiune."
"bun. atunci n-o sa te superi prea tare."
am apucat doza de cola de pe masuta lui si am varsat putin pe maneca mea. am tipat indeajuns de tare cat sa alarmez stewardesa. a venit repede.
"aaa... domnul din stanga mea ma deranjeaza, as putea sa schimb locul?"
s-a uitat putin consternata, e adevarat ca am intrat in avion tinandu-ne de mana, apoi s-a uitat la maneca mea. o ametisem de tot. s-a uitat prin avion. era jumtate gol.
"sigur." si a zambit exact ca emoticonul de pe mess. foarte galbena si ea de altfel. imi venea sa-i dau send din fata mea. m-am intors spre alex, care era si mai uimit decat stewardesa
"facem un targ. mi-l dai pe alex al meu si ma primesti inapoi."
m-am ridicat si m-am asezat intr-un scaun de pe partea cealalta, langa geam, singura. era mai in fata, ii puteam simti ochii atintiti pe parul meu strans sus. ma fixa. stia la ce ma referam, stia ca ma santajase carandu-ma pe un continent strain sa ne... unim destinele, cacat, nu e ca si cum as fi putut sa-i spun nu, sa-l las sa sufere in prostia lui de copil mofturos, nu m-as fi indurat. cred ca as fi facut-o oricum daca mi-ar fi cerut-o. as fi facut orice pentru el. tin la fericirea lui, chiar daca inseamna sa fac cine stie ce tampenie. alex al meu era singurul care inca mai tinea cont de ce vroiam eu. unde l-am pierdut si pe el? stiu ca se simtea putin vinovat, si profitam de asta. m-am intors spre el. se uita la mine cu o figura ce ma facea sa ma detest, sa ma simt cea mai ingrozitoare persoana din lume. m-as fi dus sa-l iau in brate, sa-l pup, sa-mi cer iertare, eu in locul lui. era tot el, la urma urmei. m-am incapatanat sa ma intorc spre geam. tot din incapatanare cred am si adormit. peste ceva timp am auzit pe cineva vorbind pe nas, anuntand ca mai sunt 3 ore de zbor. am intors capul in partea cealalta si am dat de o scafarlie neagra. am stiut imediat a cui e. am luat parul ciufulit in maini si l-am pupat pe frunte. am privit inelul care se intrevedea dintre suvitele lui de par. trebuia sa ma obisnuiesc cu ideea, nu aveam unde sa fug, eram pe bune a lui.

vineri, 11 februarie 2011

VII

stiam engleza mai bine decat alex, el radea mereu de mine cum imitam accentul englezesc. i-am spus ca am invatat limba ca sa pot sa-l cuceresc pe ben barnes. se bosumfla, fraieru, nu stie ca arata mai bine decat prince caspian. figura lui de barbat gelos era formidabila, reusea sa ma faca sa-mi para rau ca am glumit.
m-am trezit dimineata cu ochii intr-un tavan de oglinzi, luminos, orbitor chiar. am inchis ochii inapoi. doua buze moi mi-au mangaiat pleoapele si au ramas tacute dupa ce s-au departat de fata mea. liniste. el stie mereu ce trebuie sa faca, cand, cum, de ce. e exasperant de atent. parca avem acelasi creier, stim fiecare ce vrea celalalt, reactionam inainte sa ceara. ei bine, eu am ramas cu un pas in urma de data asta. el a cerut, dar stie sa nu insiste. ma cunoaste prea bine. m-a luat in brate, cu miscari necalculate, infometat, m-a strans puternic la pieptul lui si si-a bagat nasul in parul meu. il simteam tremurand langa mine, tot corpul se agita, nu avea stare.
"mai dormi"
"esti deosebit de dragut, chiar si pentru cineva care vrea sa intre pe sub pielea mea"
"nu vreau sa intru nicaieri"
"mie-mi spui..."
mi-a zambit cu coltul gurii, chicotind
"tu imi spui mereu ca dorm prea mult si acum ma indemni sa dorm? ai mancat stricat?"
"nu am mancat deloc"
"stiam eu! ti-e foame, ma lasi sa dorm, tremuri, sigur te simti rau"
"nu m-am simtit niciodata mai bine"
"eu nu m-as bucura prea tare"
am zambit stramb si am dat sa-l pup, dar si-a miscat buzele inainte sa le ating
"tu in schimb, esti foarte dezorientata. stii unde esti?"
gud point
"la un hotel presupun"
"dar nu mai tii minte cum ai ajuns aici..."
"cu un taxi presupun, eram foarte obosita"
s-a intins el sa ma sarute. am vrut sa-l imping dar nu aveam putere, pe langa faptul ca nu ma puteam plange de cum ma trata.
"deci chiar nu-ti duci aminte?" si mi-a ridicat mana dreapta, unde pe inelar era un inel discret, argintiu, cu o piatra in forma de...piatra. mi-a stat inima o clipa. imi tauiau urechile si pleoapele mele se agitau sa-mi curete ochii incetosati de la somn. am crezut ca paralizez. dupa care imediat am zis ca o s-o iau la goana. nu trecuse decat o fractiune de secunda si 1000 de ganduri prin capul meu, care parea foarte greu, inclinat intr-o pozitie dureroasa. bausem aseara? sau m-a drogat? era un inel de logodna? ce cuvant urat, logodna, ewww! ce fac? ce fac? alex zambea. e idiot?
"ai zis da"
NUUUUUU!!

joi, 10 februarie 2011

VI

ne aflam intr-un aeroport cat o camaruta. in bacau. alex ma tragea dupa el prin ingramadeala; ne-am asezat la coada de la check-in. mi-a dat drumul sa caute biletele prin buzunare; ma simteam ca un copil dependent de atentia unui adult in timp ce bajbaiam dupa bratul lui. am simtit nevoia sa-l ating, sa-l stiu langa mine. deja partea cu plecatul la new york era incredibila, daca pierdeam contactul cu el, mi se parea ca visam. s-a intors sa se uite la mine ca la un plod retardat
"cee?"
"sunt chiar aici. promit sa nu te uit"
am scapat cu niste locuri langa geam si am trecut din prima prin detectoarele de metal. m-am amuzat de vames
"pasapoartele, va rog"
alex ii da biletele si toate actele odata cu procura.
"pffff, copii, procura e expirata"
cacat!
alex se enerva."cum sa fie expirata daca am facut-o dupa ce am luat bilete, special pentru cursa asta?"
in momentul ala ochii lui erau ca smoala, narile dilatate si mana cleste in jurul degetelor mele.se gandea daca sa-l sune pe tata. era daramat. vamesul isi intinde pe fata un zambet imperceptibil si s-a uitat la mine sa-mi faca cu ochiul. i-am zambit usurata si i-am dat un cot lui alex in coaste.
"blegule, isi bate joc de tine!"
aproape usurat si putin iritat, ii zambeste si el omului in uniforma de dupa geam.
"copii, sunteti asa tristi. pai voi stiti unde va duceti? bucurati-va de sansa asta si nu mai stati asa plouati."
ma bufnea rasul.
"nu suntem, nenea, plouati. da e 3 dimineata..."
"bine, bine. haide, ia astea si treceti in sala de asteptare. drum bun si sa va distrati!"
"multumim!"
alex chiar era putin plouat acum. l-am imbrancit si am ras de el. ochii lui incepusera sa redevina calzi, dar inca era agitat. ne-am asezat pe scaune, cu fata spre peretele mare din sticla. pista se zdruncina in timp ce un avion se opri in fata noastra. pasagerii coborau infrigurati, impiedicandu-se prin zapada.
"ai sa vezi ca nu e asa rau" si i-am dat un pupic pe umar. de cand am inceput sa iesim m-am minunat cum de am fost capabila sa gasesc un tip asa inalt. si dragut. si istet. si bleg. de fapt, el m-a gasit. deci e si norocos.

"vai, tu! experta de tine! cred ca ma descurc 7 ore..."
"sigur, e o nimica toata..."
"e mult mai sigur decat sa stau 5 minute intr-un lift blocat cu tine. si am trecut cu bine peste aia." se apleaca peste mine sa se uite la pista, dupa care: "da, cu siguranta e mai sigur..."
"ahahah! amuzantule!"
"stiu. hai sa mergem ca au deschis usile. uite ce avion mare!"
"esti sigur ca nu preferi liftul? " ma uit la el cu o spranceana ridicata, aproape zambind.
s-a uitat serios la mine pentru un timp. inca unul. prea mult.
"ok. glumeam. gata. mergem!"
a continuat sa fie serios tot drumul, foarte lung de altfel. m-am facut ca ma uit pe geam si l-am atins cu coada peste nas, s-a imbufnat. parca era constipat. imi venea sa rad cand stewardesa  l-a intrebat de ce mai are inca centura. atunci a zambit si el, un zambet constipat.
"promit sa-ti cumpar tricou cu I <3 NY daca imi spui ce ai"
"nimic. ma bucur ca am plecat"
"vad ce bucuros esti. stii ca nu poti sa ascunzi nimic de mine, nu?"
s-a intors spre mine sa se uite urat.
"tu de ce crezi ca ma comport ca un tampit?"
"aaa, pentru ca vrei sa-mi spui, dar nu poti sa te prefaci ca te framanta ceva ...sau chiar esti unul?"
"ding! primesti o castana"
"da. bine. spune!"
"nu mergem la new york"
minunat, alex e cel care imi va face cunostinta cu gizaz craist.
"nici nu te rapesc, tatal tau stie"
aparent toti stiu numai eu nu. ma uitam extrem de urat la el. atat de urat ca a zambit.
"las vegas"
e nebun.
"o sa faci 18 pe 2 ianuarie"
"multumesc, stiu cand e ziua mea. ma gandeam ca detii un secret mai important"
"mergem la o nunta"
"cine cu cine?"
"eu, cu tine daca ma vrei, daca nu imi gasesc o blonda siliconata"
"da. ca iti plac tareeee blondele."
se uita la mine cu ochi amuzati, ingusti, aproape impingand ideea in creierul meu incuiat
"anul asta termin liceul, tu esti gata cu facultatea, te doare la palarie, fac 18 nu 28, nu vreau sa am copii bruneti cu parul ciufulit care sa ma strige prin casa..."
"da cine a zis ceva de...?"
"...sa nu dorm noaptea, sa am 7 servicii, sa ma ingras, nu, alex. o sa am cearcane si o sa uit cum sa rad. e o responsabilitate mare, nu vreau sa-mi asum responsabilitati, nu pot, nu sunt in stare. sunt adolescenta, inca mai astept sa-mi creasca sanii, in niciun caz nu am de gand sa alaptez. vreau sa ma distrez fara sa sun doica inainte sa vina sa stea cu plodul. tu iti dai seama? o sa se schimbe tot..."
transpiram, mi se invarteau ochii in cap si pentru un moment am uitat cum sa respir
"stii ca te iubesc, dar nu..." mi-a pus mana pe gura
"stai. mai zi odata"
"ce? te iubesc, da! dar..." mi-a acoperit-o iar
"si eu, si te vreau pe tine. doar pe tine. sa fim doar noi, sa ne apucam de viata noastra in bucuresti la anu, sa fim cei mai tineri soti din bloc. stiu ca pentru tine nu conteaza bucata de hartie, ai vazut-o pe mama ta divortand de atatea ori incat nu mai are nicio valoare pentru tine. dar pentru mine are. ai mei s-au casatorit cand mama era cam de varsta ta. inca se iubesc. eu in tipul ala de casatorie cred. si asa te vreau, pentru totdeauna"
e nebun. e nebun. e nebun. e nebun. e nebun. e nebun. e nebun. e nebun. e nebun.
"nu sunt nebun"
cum a facut sa...
"ne cunoastem mai bine decat pe noi insine, si ai putea sa ma multumesti si sa spui da. mi-am ales bine locul sa te informez de planurile mele, ale noastre, nu e ca si cum poti sa te ridici sa pleci" rade si ma strange stangaci in brate. e prima data cand il vad cu adevarat emotionat
"deci?"
ma intind dupa buton. ding!! stewardesa a aparut imediat, zambind amabil. imi venea sa-i spun sa ma duca la pilot, sa schimbe ruta, sa ma duca acasa.
"pot sa primesc ceva de rontait?"
alex s-a asezat mai bine in scaun, m-a mangaiat usor pe mana si a zambit satisfacut.

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

V

"ce mare te-ai facut. esti mai inalta decat ultima oara cand te-am vazut"
daah! daca sunt adolescenta in crestere si tu nu ma vezi decat o data la 2 ani, la ce te asteptai?
"cuminte, linistita"
as vrea sa-ti arat ce linistita pot sa fiu...
"frumoasa, trebuie sa recunosc ca semeni cu taica-to"
multumesc cerului pentru asta.
"si imi plac gusturile tale in materie de baieti. alex e un baiat bun, pare sa aiba grija de tine, e cu bun simt si simpatic"
bla bla. cui ii pasa de parerea ta de experta recasatorita a cincea oara?
"nu-mi spui cum merge cu scoala?"
"bine, mama, am terminat cu 9.50 anul trecut"
"e si desteapta" ii spune lu barba-su, catalin. "bravo, bun, ma simt mandra"
pai mandrie sa simti si tu, ca restul...
"imi pare rau ca trebuie sa plecam"
mie-mi spui...
"credeam ca o sa ramanem si de revelion, dar , stii tu, catalin trebuie sa fie in bucuresti imediat"
ce nenorocire.
"sa-l pupi pe alex de la mine"
de ce as face asta?
"si sa va distrati, mama, pe 31, ca sunteti tineri si in putere"
da, da, bine.
"am sa-i spun lui bogdan ca l-ai salutat"
pentru un moment am vrut sa intreb cine e acest bogdan care trebuie neaparat salutat; dup-aia mi-am amintit ca e frate-mio.
"da, pupa-l!"
daca tot e in voga treaba asta cu transmisul pupicilor.
"ne vedem la anul. sa fii sanatoasa si sa ti se implineasca toate dorintele! noi plecam, papa!"
una deja s-a implinit.
"drum bun"

am stat sa ma gandesc putin, rezemata de usa, la masa de craciun, cu ea, catalin, bunica-mea si elementul salvator, alex. au vorbit numai despre serviciul maica-mii. despre cat de realizata e ea in viata. la un moment dat bunica-mea a plecat. atunci au realizat si ei ca eram la masa. vorbeam cu alex despre ce facem in seara aia. mama nu a avut alta grija decat sa-l critice pe taica-mio, ca nu suna, ca nu se intereseaza. m-am abtinut de la orice fel de comentariu. alex ma strangea de mana pe sub masa. m-am uitat la el; ochii lui negri, curbati intr-un zambet de sustinere, imi ofereau tot sprijinul de care aveam nevoie. am lasat-o sa vorbeasca, sa improaste cu venin, sa mai stea doua zile, sa isi faca bagajele si sa plece. tot langa usa eram cand a sunat soneria. alex.
"plecam de revelion, am procura de la taica-tu pe numele meu. fa-ti bagajele!"
am avut un impuls sa bucur pana sa aud cuvantul procura, dupa care am fost aproape sa fac stop. aaaaaaach!
"procura pentru..?"
"avion, bleguto, sa te pot scoate din tara"
ok, acum chiar imi venea sa tip.
"...?"
"new york"