luni, 10 octombrie 2011

XIX

"o sa ma duc sa-i fut cateva bucati lu' ala de redevine gay instant..."
ma gandeam la reactia lui. stateam in genunchi pe covor, langa pat pe partea unde doarme el. avea o moaca de copilas cuminte, un copil cu o mutrisoara angelica, pe care nu ai vrea sa-l trezesti sau sa-l superi vreodata. in spatele meu, pe geamul deschis auzeam niste gugustiuci, iar lumina era pala, abia se lumina, sa fi fost in jur de sase. l-am mangaiat pe alex pe frunte, dand-i parul la o parte si l-am pupat. s-a miscat in somn si a mormait ceva in legea lui acolo. pe fereastra intra frigul si pana sa ajung la ea s-o inchid, s-a trantit din cauza curentului. am inchis-o si m-am intors sa ma uit daca l-a trezit zgomotul. era in fund cu niste ochi speriati si cu toata claia de par in sus. era ilar. m-am dus sa-l iau in brate, desi am avut o ezitare gandindu-ma la tot ce-i spusesem cu o seara inainte. daca nu ma mai vroia? mi-a acceptat imbratisarea si dupa ce ne-am desprins din ea, mi-a sustinut putin privirea. imi dadeam seama ca-l ranisem, dar el deja se lupta sa treaca peste...

imi imaginasem scena asta de milioane de ori in cap, as fi dat orice sa se intample asta, sa fi avut curajul sa-i spun. dar nu am putut. mi-a fost rusine si frica de reactia lui, de ochii lui umezi care m-ar fi certat, de narile dilatate pe care ar fi iesit toata furia, dar nu mi-ar fi reprosat nimic. ar fi gasit o modalitate se indrepte tot cacatul care i l-am strecurat in viata si nu as fi putut sa suport asta. nu meritam iertata, pentru ca pe o persoana la care tii nu o mai privesti cu aceiasi ochi dupa ce te fute in cur de-ti sar capacele, iar eu ii facusem asta, la figurat, desi sunt sigura ca ar fi preferat la propriu. nu am facut decat sa plec, si sa ma plang ca o lepra lenesa, dar nu a durat mult.
acum ma gaseam intre setare, cotrobaind dupa tricoul lui. era un fel de sevraj, viata fara el, fara mirosul lui. cand vezi pe net imagini kitchoase cu love hurts, o sa dai like doar pentru ca asa ai auzit la altii, dar tu de fapt, da, tu, ala de stai si citesti, nu stii un cacat. nu iubirea e naspa, noi suntem naspa. creaturi inteligente lipsite de constiinta, stam si ne uitam la altii cum sufera fara sa miscam un deget, pentru ca ne-am rani. l-am iubit pe alex, si-l voi tine minte, probabil si el. prefer sa ma stie ca bezmetica aia care a plecat intr-o zi fara sa spuna de ce, decat sa fiu tipa care s-a cacat pe conceptia lui despre casatorie si dragoste. poate beigbeder avea dreptate cu dragostea lui care dureaza trei ani, poate asa suntem programati si aia de traiesc o suta de ani impreuna sunt mutanti. ce-mi pasa mie, cert e ca nu sunt cu nimic mai presus fata de ceilalti oameni. si asta nu e usor de acceptat...

stii, alex, nici nu-ti mai simt mirosul in tricoul asta vechi, si mi-am bagat nasul in el pana aproape m-am sufocat. nu mai esti acolo. nu stiu exact cand te-am pierdut, dar in orice caz a fost inainte de a-l cunoaste pe andrei. nu mai erai al meu de mult si cu cat sunt mai constienta de asta, cu atat doare mai tare ca eu am fost cea care te-a indepartat de tot. probabil o sa las sa treaca niste ani si o sa trec pe la tine, sa pun ordine in haosul in care te-am lasat. sa pierd un barbat ca tine, pentru ca esti barbat de acum, si esti dulce, si intelegator si bun, esti tot ce-si poate dori o femeie, si sa te pierd e ceva ... ceva nasol. nu am cuvinte sa-ti explic cat de tare ma sapa-n inima cand ma gandesc ca vei fi fericit alaturi de altcineva. fericirea ta obisnuia sa fie a noastra si s-a dus dracu tot. numai cand mi te proiectez in minte, pupilele mele gem, si se zbat sa ajunga la tine, sa se arunce pe tine si sa te devoreze. a trecut un timp, alex, si nu e mai bine, ba e mai rau, e mai greu si incep sa nu mai suport. sper sa am forta sa uit. sper sa... nu stiu ce cacat sa mai sper.

probabil i-as fi trimis scrisoarea asta daca nu as fi primit una de el inainte. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu