vineri, 31 decembrie 2010

IV

10:30. m-am trezit cu ochii lipiti, nasul infundat si mana amortita sub mine. nu am vrut sa ma misc, nici macar sa respir, asa poate visul meu mai persista. dar, la dracu, daca inteligenta mea constienta ma lasa. totusi, nu ma las invinsa, si, fara sa adaug de la mine, am dat replay imaginilor alea scurte ce ma umpleau de euforie. si inca o data, inca una, pana am hotarat ca imi sugrumam mana. am deschis ochii, mi-am suflat nasul si mi-am luat directia: bucatarie. in drumul spre minunata incapere cu frigider, am aprins calculatorul, am realizat ca-mi luasem papucii aiurea si m-am gandit la discutia mea cu tina. ma rog, aproape monolog, ca a vorbit numai ea. mi-a explicat ca ea nu a vrut, ca alex nimerise acolo din intamplare, ca tot din cauza sortii ajunsese si politia, si, destinul groazei, alex era singurul major. si tada! l-au arestat. desigur ca ei ii scapase partea cand ea l-a sunat ca a venit politia, ca trebuie sa vina, i-au prins pe toti, si de frica a dat din greseala numele lui si l-a facut responsabil, ca ea nu stia ca locul ala nu poate fi desenat, ca e loc al crimei, sigilat de politie, ca alex era singurul responsabil pentru astea. si, ca javrele alea in uniforma sa nu-i cheme parintii, ea l-a chemat pe el. si el s-a dus, ca boul, sa scape turma. a stat cateva ore in arest. l-a scos ta-su, unul dintre cei mai buni avocati din oras, poate cel mai. alex se enerveaza cand intervine taica-su sa-l scoata din cacat, dar se enerveaza si mai tare cand este bagat, aiurea, de catre altii. el zice ca nu seamana cu niciunul dintre parinti, desi poate fi chiar prea persuasiv cand isi pune mintea, iar de la maica-sa a luat clar partea asta de-l baga mereu in necazuri, se gandeste prea mult la altii, e prea sufletist pentru cat merita unii. si, desi nu recunoaste, daca ar avea mustata, ar fi tot taica-su, seamana leit, si tocmai pentru ca seamana atat de mult, se cearta mereu. de abia acum am ajuns la bucatarie, desfac un plic de 3in1 si il vars in cana mea rosie cu valoare sentimentala. avea, acum nu mai are, cred ca am baut-o si pe aia. pun apa sa fiarba si ma duc la baie. pana ma intorc, gasesc jumatate din apa evaporata. ups! cred ca imi place prea mult fata mea de dimineata, e hilara si nu e numai parerea mea...

testoasa mea cu tastatura ma anunta ca am un mail. maica-mea. vine de sarbatori acasa. aceasi mama care m-a lasat de izbeliste cu taica-mio cand aveam un an. aceasi care nu suna niciodata de 2 ori in cursul aceluiasi an. vine "acasa" de sarbatori. sarbatorile cui? ce dracu sa sarbatoresc cu ea? ea si cu barbatul ala al ei, bun de toate, cu care mai are un copil. tata ar rade de mine, mi-ar spune sa ma port frumos si sa fiu indiferenta. baga-mi-as in armata groazei. el nu e niciodata acasa. si totusi "niciodata" a lui pare "mereu" daca stau sa-l compar cu ea... o sa-l am pe alex, daca nu se gandeste si el sa dispara.

10:45 si viata mea e aproape ruinata.

miercuri, 29 decembrie 2010

III

ma uitam buimaca la un punct anume de pe cuvertura; cine dumnezeu a cumparat cuvertura asta? e gri, cu romburi de un gri mai inchis ce au in centru o floare ca un crin, dar ruginiu. ce tampenie de material! imi aduc aminte cum ma plimbam cu maica-mea, cu materiale, pe la croitorese sa-i faca o pereche de pantaloni ca lumea; acum ii gasesti gata facuti, fara sa mai pierzi timpul cu saptejdemii de probe si ace infipte in fund. hm! legat de pantaloni, chiar imi trebuie unii scurti, m-am plictisit de aia verzi; desi asa putea foarte bine sa traiesc si fara ei acum. oare cat mai e ceasul?
ridic capul ca sa pot vedea ceasul de pe masa. e deja 8; am dormit ca boala toata ziua... ma simt bine, cred; ma deranjeaza linistea asta. de ce e asa liniste la mine in casa? acasa la mine nu este permisa linistea, e sacaitoare. e liniste doar cand sunt singura si televizorul e stins. ma prefac ca tusesc de se aude in toata casa; ca de obicei, exagerez si ma inec pe bune. trece de la sine. nu a tipat nimeni la mine sa beau apa, deci, da, sunt singura. ma ridic sa explorez teritoriul maiestatii sale "frumasa adormita"; matul se revolta in stomac disperat si incerc, dar nu reusesc, sa-mi dau seama de cand nu am mai mancat sa ma satur. deschid laaarg frigiderul si ma uit in gol; dupa o vreme mi se face frig si scot niste chestii afara. nu stiu din care motiv mi s-a parut ciudat ca sunt reci; ceva chiar nu e in regula azi... apuc primul cutit din primul sertar din cel mai apropiat dulap de langa mine si tai repede niste bucatele de cascaval, salam si mai stiu eu ce mezeluri mai erau pe acolo. mai mult absenta apuc mancarea cu mainile si o bag in gura; parca era si o bere prin hardughia aia de frigider. mi-e lene sa o scot. hai ca ma duc sa cotrobai dupa ea, mi-e sete.
dupa ce arunc farfuria si cutitul in chiuveta, fara sa le spal ca nu cumva ca imi cada mainile, ma duc sa aprind putin calculatorul meu testoasa. se deschide automat mesengerul, mereu uit sa-i dau unmark la automat acolo; il las deschis si imi vad de treaba. de fapt, mai bine il inchid, mi-e lene sa tastez, de abia vad monitorul, dar tastele... inainte sa apuc sa apas pe ceva mi se deschide mare o fereastra de mess. cine putea sa fie?...
"good moring, sunshine! ai facut si tu ochi? :-)) vezi ca ti-am lasat mancare pe masa"
"am mancat-o deja, mersi!"
ma ridic si ma duc repede sa vad daca intr-adevar era ceva pe masa. mda, e o farfurie mare acoperita cu o folie de aluminiu. ?!. in fine, o s-o mananc data viitoare. ma intorc la pc si
"cand ai plecat si dwe ce nu ma siuni? nu ma piune se tastez acum"
"mai devreme am plecat, inca dormeai"
dormeam pe dracu.
"suna"
incepe telefonul sa cante si il mai las putin, ca-mi place melodia. fara niciun advertisment, incep:
"ai primit vreun apel important de a trebuit sa pleci?"
"aaa. nu. am plecat sa-i iau maica-mii ceva de la market"
"bine"
nu am creierul destul de limpede sa ma cert cu el; las ca pleaca ea ceata...
isi aduce aminte sa intebe:
"te simti bine, somnorosule?"
"da, ma; de fapt, la cat am dormit, nu mai simt nimic"
"mai bine asa"
"mai bine pentru tine"
"si pentru mine, da"
haha. nimic nou.
"ma bucur pentru sufletelul tau ala pricajit"
"si eu"
"bun; auzi, hai ca eu astept sa ma trezesc de tot. te sun eu dup-aia. ma duc putin la bancuta jos"
"vin cu tine"
"nu vii nicaieri. am zis ca sun eu"
"pai stai asa, singura?"
"da cine ma fura? am de vorbit ceva cu cineva si ai face bine sa nu apari prin peisaj. nu te pup. pa"
"uuuuu. ok. papa"
acum sa vedem daca tina e afara, la bancuta. si daca e, sa vedem ce frumos stie sa minta...

II

de ce dracu suna mereu telefonul ala al lui numai cand ma simt si eu bine;chiar foarte bine.
"nu-mi spune; chiar trebuie sa raspunzi"
"nu, nu trebuie"
"da cine e?"
"nimeni important"
acum e momentul cand el face pe importantul si eu ma enervez. nu si acum
"aha; ok"
ii bag mana in parul lui, ala mare si valvoi; si ii trag fata aproape de mine. el inchide ochii; ce fraier. il pup pe obraz; deschide un ochi si se uita cu coada ochilui la mine
"nu te crizezi?"
"nu, draga"
"tu esti trezita cu fata la cearsaf azi"
"pentru ca nu te-am pocnit ca nu mi-ai zis cine te suna imi zici ca-s ciudata azi?"
si rad. el ramane suspicios
"nu ma asteptam la violenta fizica; desi ai momentele tale"
si pare sa incerce un zambet
"ma asteptam sa te superi..."
"si nu m-am suparat; ce propui?"
 adevarul e ca era ciudat sa nu ma infurii deloc pe el, ma mir cum de rezistam inca sa nu sar in picioare, sa-l apuc de ciuf si sa-l atarn de balconul de la bucatarie.
"era tina"
"nu am intrebat"
si ma ridic de pe pat. ma duc pe hol sa strang niste sacose aruncate pe jos. ce ciudat era ca nici macar nu mi-a trecut prin minte sa reactionez la ce mi-a zis; normal ar fi fost sa intreb 'si ce vrea aia sa vorbeasca cu tine', mai ales ca ei se certasera urat acum cateva zile. dar nu avusesem niciun gand referitor la asta in urmatoarele 10 secunde dupa ce mi-a zis cine il apelase. trecuse deja juma' de minut; ma urmareste prudent ca si cum ar urma sa explodez asemena unui vulcan ce sta sa erupa. dar nu; si eu ma temeam de reactia ce urma. observ ca nu urmeaza nimic. ma duc iarasi langa el pe pat; el nu se miscase si ma privea la fel de ingrijorat.
"nu sunt sigur ca te simti bine"
avea sens ce zicea el acolo. m-am dus sa-l apuc de gat; l-am lasat sa ma ia in brate
"nici eu"
nu e ca si cum trebuia sa fi facut o criza de gelozie, dar macar un sut in 3 litere merita, pentru ca nu mi-a zis ca vorbeste iar cu "prietena" care-l trasese in teapa.
" ma simt ..."
nu stiam cum sa-i explic
"aaa uite ce e; daca te-a deranjat faza cu apelul; serios, nu e nimic. am vorbit cu ea azi dimineata inainte sa vin la tine"
chiar nu vroiam sa aud; aveam incredere. i-am lipit buzele, strangandu-le intre degetul mare si aratator. strivite cum erau le-am pupat. mi-a luat mainile amandoua intr-una de-a lui si eliberandu-si gura din stransoare relua
"si am vorbit cu ea despre problemele alea tampite in care m-a bagat; a zis ca a rezolvat"
cunoscand-o pe tina, e mai mult ca sigur minciuna
"nu te supara"
"dar nu-s suparata"
"eeee, da ce, eu nu te cunosc? ceva ai tu. vrei sa ma luminezi?"
de lumina am si eu nevoie, ca nu-mi pot da seama ce se intampla cu mine. m-am tampit oare? poate mi s-a diluat creierul in somn... ce naiba? el se uita la mine cu rabdare in timp ce eu ma uit pe pereti.
"e clar, nici tu nu stii. hmm menstruatia nu explica starea ta astazi"
isi pune o figura de ganditor
"pe bune, pitic, ma sperii"
"dar nu vreau!"
"asta e si problema; ca tu de obicei vrei. daca te-ai vedea ce fata de catelus plouat ai..."
"cred ca chiar imi este rau. ma simt aiurea"
ma priveste trist. el chiar avea fata de catelus plouat; cu parul ala zburlit si ochii mari, clipind des. mi s-a facut drag de el cand l-am vazut asa. am dat sa-l iau in brate, dar stransoare mainii lui imi aduse aminte ca nu mi-a dat drumu. inca eram captiva. uuuuu
"nu te duci nicaieri"
"nu"
se holba la mine confuz
"atunci ce vrei sa faci?"
"sa te iau in brate"
imi da drumu instantaneu la maini
"aaahh; scuze"
"nu e nimic, blegutule, avem timp"
ma cam lua cu ameteala. figura lui capata un aer serios; exagerat de serios
"auzi, tu ai mancat azi?"
"da, mult. de ce?"
"iti vine sa vomiti?"
"nu, ma, ce-ai?"
cu grija ma ridica si ma intinde pe pat. ma uit la el de parca avea trompa si rad de fata lui. nu ma baga in  seama
"cum te simti?"
"bine, incep sa cred ca esti nebun"
"acum 2 secunde erai galbena la fata; hai parca mai ai vlaga acuma. te las sa dormi putin; stau aici cu tine"
se intinde langa mine si ma mangaie pe cap. ma pupa se se joaca in parul meu. asta imi trezi cativa fiori si ma relaxa totodata. adorm intr-un final si simt cum incep sa plutesc pe alte meleaguri. eram intr-o discutie aprinsa cu zana maseluta cand prin somn aud galagie. o reperez ca venind din balcon
"ce dracu, ma? m-am speriat. i s-a facut rau dintr-o data. imediat dupa ce ai sunat tu; am pus-o sa se culce. acum doarme ca un copilas. auzi, hai ca vorbim mai incolo, sa nu se trezeasca. da, ma. da. probabil. hai vorbim. pa"
prin somn am simtit cum apuc cuvertura si o strang cu degetele in pumn...

I

suna. raspund:
"sunt pe veceu. ce treaba ai acum cu mine?"
"te sun. n-am voie sa te sun? sa-mi dai un program cu orele de mers la buda..."
"o sa-ti trimit"
"da o sa astept"
liniste.
"ai terminat? ca ma aprind pe aici..."
"da"
"deci sa reluam: ce faci astazi, copilu?"
"mmmbine. mi-e rau. nu ma duc la scoala"
"ce te doare, pitic?"
"burta"
"vrei sa vin sa stau cu tine?"
"nu"
liniste iar.
"nu?!"
"nu am zis"
linistea a fost inlocuita de niste pumni in masa.
"du-te si descuie usa ca vin sa te vad"
"mi-e rau, nu stau sa mor. sunt ok."
"acum te duci si descui. te iubesc, strumfulet"
"esti prost? nu ma duc nicaieri"
prea tarziu. vorbeam cu tonul.

peste un sfert de ora
ies din baie cand il aud cum tranteste usa de la casa de perete si vine spre mine tinandu-si respiratia. ma in in brate si imi cotrobaie in privire.
"ma enervezi a dracu de tare cand imi faci asa"
am dat sa plec.
"siii ziceai ca ti-e rau?"
"da"
"cat de rau?"
"destul cat sa ma enervez foarte usor"
isi schimba figura ce se vroia a fi dura cu un zambet strengaresc. nu puteam sa ma abtin sa nu-i zambesc inapoi. ma apuca de mana si ma trage dupa el in camera mea. se tranteste pe pat. raman in picioare langa usa, uitandu-ma pe geam.
"hai nu fii afurisita. vino sa te intinzi. nu o sa-ti treaca durerea daca ma scoti pe mine din pepeni"
"mm oare?"
desi incerca sa se controleze, furia i se citea in ochi. asa ma facu sa ma bine dispun. se calma. se ridica de pe pat si ma cuprins in bratele lui enorme, ca-ntr-o imbratisare de urs. cu mine in brate se aseza inapoi pe pat. ma pupa pe frunte si
"daca nu te cunosteam, cred ca te luam la bataie si te atarnam de salcia din fata geamului; sa te pedepsesc. dar pentru ca te cunosc, ma enervez si mai tare, pentru ca stiu ca o faci intentionat"
rade in sinea lui si imi atinge buzele cu degetele.
"ce drac se ascunde dupa fetisoara asta a ta frumoasa!"
"lasa, ca nici tu n-ai aripioare pufoase"
"pentru tine, fac rost"
si iar rade. observa ca nu ma distrez si se gandeste sa schimbe macazul. ma apuca de sub genunchi si, bagandu-si mana pe sub aripile mele, ma arunca pe spate in pat. nu ma impresioneaza gestul, deci ii raman indiferenta. rade de mine. ma uit consternata la el si ma intorc cu spatele, stand pe burta. ii zambesc dulapului din fata mea, dupa care ma aplec sa-mi indes capul in perna. ii simt mana rece pe talia mea. fara nicio avertizare ma trezesc cu fata lui langa a mea. imi dau seama ca sta labartat pe mine.
"tocmai iti explicasem ca ma doare burta"
"de aia nu ai zis nimic cand m-am lasat pe tine?"
se uita la mine si zambeste victorios. ce e adevarat, chiar nu l-am simtit. imi intorc capul in partea cealalta.
"asta nu te face sa te departezi de mine"
si isi apasa buzele de gatul meu. un fior imi strabatu corpul. il simti. ce rost mai avea sa ma incapatanez? ma intorc brusc si il pup pe varful  nasului.
"sa stii ca si asta ma enerveaza"
haaa?
"te enervez cand te pup?!?!"
"nu, femeie. ce-s tampit?"
"ce stiu eu ..."
se incrunta fioros la mine.
"ma enervezi cand ai schimbari bruste de stare. imi vine sa ma supar pe tine"
asta ma amuza. aproape ca am zambit.
"si ce te opreste?"
ii zambesc cu coltul gurii.
"nu pot, ma. esti a mea si nu pot sa ma supar pe tine"
"doar nu crezi ca o sa fug sau ...hm"
si imi afisez fata de meditatoare.
"ce hm?"
si devine si el ganditor; unul trist.
"nu vreau sa fiu suparat pe tine; esti singura persoana pe care nu vreau sa-mi ingadui sa o ranesc; vreau sa fii micuta mea de care sa am grija si sa o iubesc. nu are rost sa ne certam pentru nimicuri"
ma holbam la el cu ochii cat cepele si nu m-am putut abtine sa nu-l iau in brate. ma intorc si strang cat de tare  pot mijlocul lui, dar nu paru sa-l deranjeze. continua:
"esti frumoasa cand te chinui sa ma enervezi; de aia te las"
i-am dat drumul deodata. ma incrunt la el; zambeste. ma aplec spre gatul lui; probabil se astepta sa-l pup si ii soptesc
"daca mie nu-mi iese; tu uneori chiar ma scoti din sarite!"
rade si se zgaltaie patul sub noi.
"bleguta mea"
ma strange in brate
"aaa ...aer?"
imi da drumul numai ca sa imi astupe gura cu buzele; iar apoi sa mi-o umple cu respiratia  lui mentolata. ma desprind un moment
"ma, da mie nu mi-ai adus mentosane"
"ba da, pacoste. cum sa uit?"
zambim amandoi si zambetele se contopesc intr-un sarut ce va dura; in timp ce buzele noastre danseaza pe muzica inimilor noastre (bla, bla, rahat poetic), imi dau seama ca din cauza lui imi zvacneste asa sangele in vene; ce frumos ma facea sa simt lumea. si nu vom fi intrerupti din sentimentul nostru decat de telefonul lui sunand; dar de aici incepe alta poveste in care eu ma enervez si el rade...