I

suna. raspund:
"sunt pe veceu. ce treaba ai acum cu mine?"
"te sun. n-am voie sa te sun? sa-mi dai un program cu orele de mers la buda..."
"o sa-ti trimit"
"da o sa astept"
liniste.
"ai terminat? ca ma aprind pe aici..."
"da"
"deci sa reluam: ce faci astazi, copilu?"
"mmmbine. mi-e rau. nu ma duc la scoala"
"ce te doare, pitic?"
"burta"
"vrei sa vin sa stau cu tine?"
"nu"
liniste iar.
"nu?!"
"nu am zis"
linistea a fost inlocuita de niste pumni in masa.
"du-te si descuie usa ca vin sa te vad"
"mi-e rau, nu stau sa mor. sunt ok."
"acum te duci si descui. te iubesc, strumfulet"
"esti prost? nu ma duc nicaieri"
prea tarziu. vorbeam cu tonul.

peste un sfert de ora
ies din baie cand il aud cum tranteste usa de la casa de perete si vine spre mine tinandu-si respiratia. ma in in brate si imi cotrobaie in privire.
"ma enervezi a dracu de tare cand imi faci asa"
am dat sa plec.
"siii ziceai ca ti-e rau?"
"da"
"cat de rau?"
"destul cat sa ma enervez foarte usor"
isi schimba figura ce se vroia a fi dura cu un zambet strengaresc. nu puteam sa ma abtin sa nu-i zambesc inapoi. ma apuca de mana si ma trage dupa el in camera mea. se tranteste pe pat. raman in picioare langa usa, uitandu-ma pe geam.
"hai nu fii afurisita. vino sa te intinzi. nu o sa-ti treaca durerea daca ma scoti pe mine din pepeni"
"mm oare?"
desi incerca sa se controleze, furia i se citea in ochi. asa ma facu sa ma bine dispun. se calma. se ridica de pe pat si ma cuprins in bratele lui enorme, ca-ntr-o imbratisare de urs. cu mine in brate se aseza inapoi pe pat. ma pupa pe frunte si
"daca nu te cunosteam, cred ca te luam la bataie si te atarnam de salcia din fata geamului; sa te pedepsesc. dar pentru ca te cunosc, ma enervez si mai tare, pentru ca stiu ca o faci intentionat"
rade in sinea lui si imi atinge buzele cu degetele.
"ce drac se ascunde dupa fetisoara asta a ta frumoasa!"
"lasa, ca nici tu n-ai aripioare pufoase"
"pentru tine, fac rost"
si iar rade. observa ca nu ma distrez si se gandeste sa schimbe macazul. ma apuca de sub genunchi si, bagandu-si mana pe sub aripile mele, ma arunca pe spate in pat. nu ma impresioneaza gestul, deci ii raman indiferenta. rade de mine. ma uit consternata la el si ma intorc cu spatele, stand pe burta. ii zambesc dulapului din fata mea, dupa care ma aplec sa-mi indes capul in perna. ii simt mana rece pe talia mea. fara nicio avertizare ma trezesc cu fata lui langa a mea. imi dau seama ca sta labartat pe mine.
"tocmai iti explicasem ca ma doare burta"
"de aia nu ai zis nimic cand m-am lasat pe tine?"
se uita la mine si zambeste victorios. ce e adevarat, chiar nu l-am simtit. imi intorc capul in partea cealalta.
"asta nu te face sa te departezi de mine"
si isi apasa buzele de gatul meu. un fior imi strabatu corpul. il simti. ce rost mai avea sa ma incapatanez? ma intorc brusc si il pup pe varful  nasului.
"sa stii ca si asta ma enerveaza"
haaa?
"te enervez cand te pup?!?!"
"nu, femeie. ce-s tampit?"
"ce stiu eu ..."
se incrunta fioros la mine.
"ma enervezi cand ai schimbari bruste de stare. imi vine sa ma supar pe tine"
asta ma amuza. aproape ca am zambit.
"si ce te opreste?"
ii zambesc cu coltul gurii.
"nu pot, ma. esti a mea si nu pot sa ma supar pe tine"
"doar nu crezi ca o sa fug sau ...hm"
si imi afisez fata de meditatoare.
"ce hm?"
si devine si el ganditor; unul trist.
"nu vreau sa fiu suparat pe tine; esti singura persoana pe care nu vreau sa-mi ingadui sa o ranesc; vreau sa fii micuta mea de care sa am grija si sa o iubesc. nu are rost sa ne certam pentru nimicuri"
ma holbam la el cu ochii cat cepele si nu m-am putut abtine sa nu-l iau in brate. ma intorc si strang cat de tare  pot mijlocul lui, dar nu paru sa-l deranjeze. continua:
"esti frumoasa cand te chinui sa ma enervezi; de aia te las"
i-am dat drumul deodata. ma incrunt la el; zambeste. ma aplec spre gatul lui; probabil se astepta sa-l pup si ii soptesc
"daca mie nu-mi iese; tu uneori chiar ma scoti din sarite!"
rade si se zgaltaie patul sub noi.
"bleguta mea"
ma strange in brate
"aaa ...aer?"
imi da drumul numai ca sa imi astupe gura cu buzele; iar apoi sa mi-o umple cu respiratia  lui mentolata. ma desprind un moment
"ma, da mie nu mi-ai adus mentosane"
"ba da, pacoste. cum sa uit?"
zambim amandoi si zambetele se contopesc intr-un sarut ce va dura; in timp ce buzele noastre danseaza pe muzica inimilor noastre (bla, bla, rahat poetic), imi dau seama ca din cauza lui imi zvacneste asa sangele in vene; ce frumos ma facea sa simt lumea. si nu vom fi intrerupti din sentimentul nostru decat de telefonul lui sunand; dar de aici incepe alta poveste in care eu ma enervez si el rade...