VIII

mirosea atat de tare a portocala ca simteam gustul usor acru in gura. decojita, stoarsa, supta. mmmm! si cirese, rosii, carnoase, cu samburi galbui, tari. mi-i puteam imgina cum mi se strivesc de masele. cine ma tortura in halul asta? pana sa gasesc putere sa deschid ochii, am simtit miros de ..clatite?
"mi-ai facut clatite?"
"sigur ca ti-am facut. sunt in cabina pilotului" si rade. de ce rade mereu la glume proaste? a, da, pentru ca sunt ale lui...
"atunci a ce miroase?" am deschis ochii. eram in avion. uitasem. nu am mai prins un somn bun de cateva zile. trebuie sa fi fost joi, in 4. iaaai, ieri am devenit nevasta de om. daca alex poate fi numit om dupa tot ce mi-a facut. totusi, mi-a promis suferinta minima, si pot sa-i recunosc asta. nu a fost nevoie nici macar sa ne dam jos din masina gri inchiriata ca sa spunem da. ma rog, el a zis da, al meu a sunat mai aproape de un mormait. nu pot sa ma plang, a fost dragut, chiar romantic daca nu ar fi fost tragic. alex era fericit, tot timpul, exasperant de entuziasmat si energic. ca un copil. ca un copil insurat scapat intr-un oras plin cu jucarii. las vegas-ul e cu siguranta mai interesant de vazut la televizor. dar per total mi-a placut.
pe geamul mic vedeam intunericul de afara. mi-am adus aminte ca acasa ne astepta frig. imi cumparasem tricouri si blugi scurti fiind cuprinsa de schimbarea brusca de temperatura. pe mine ma astepta si scoala. auuuufffh!! cine a zis ca e placut sa te intorci acasa? cu siguranta ala nu a vazut cum arata o vacanta in adevaratul sens al cuvantului.
"mananci mentos cu fructe?"
presupun ca aveam o figura scarbita
"parca-ti placeau."
"ai un minus la capitolul cunostinte despre sotia ta."
"cred ca sotia mea primeste o tona de minus la capitolul cunostinte despre ea insasi. " are o satisfactie nemaipomenita sa rosteasca cuvantul sotie. ma calca pe nervi.
"si stii ce primeste sotul meu daca ma enerveaza? divort."
"incerci din rasputeri in ultimile zile sa ma enervezi." zambeste.
"nu prea-mi iese vad. esti mult prea siropos si dulce si gretos. unde e alex al meu? cine esti si ce ai facut cu el?"
"a, vrei razboi?"
"numai bine am si semnat..."
"draguta, aia ce ai semnat tu nu e declaratie de razboi, e pact cu diavolul."
"ahahah! esti si diavol acum?"
"o sa fiu tot ce nu ma vrei sa fiu, pana o sa realizezi cat de norocoasa esti sa ma ai pe mine."
mai zi ceva...
"deja nu-mi place de tine."
"nu-l vrei pe za ould alex inapoi?"
"ba da, unde e batranelul meu?"
"o sa-l gasesti cum l-ai lasat daca promiti sa fii cuminte."
cuminte zice? nu am stat prea mult sa ma gandesc
"daca tot suntem casatoriti, o sa avem toata viata inainte, nu? sau macar pana te gandesti ca ar fi mai bine sa divortezi de mine..."
"nici macar nu iau in considerare ultima optiune."
"bun. atunci n-o sa te superi prea tare."
am apucat doza de cola de pe masuta lui si am varsat putin pe maneca mea. am tipat indeajuns de tare cat sa alarmez stewardesa. a venit repede.
"aaa... domnul din stanga mea ma deranjeaza, as putea sa schimb locul?"
s-a uitat putin consternata, e adevarat ca am intrat in avion tinandu-ne de mana, apoi s-a uitat la maneca mea. o ametisem de tot. s-a uitat prin avion. era jumtate gol.
"sigur." si a zambit exact ca emoticonul de pe mess. foarte galbena si ea de altfel. imi venea sa-i dau send din fata mea. m-am intors spre alex, care era si mai uimit decat stewardesa
"facem un targ. mi-l dai pe alex al meu si ma primesti inapoi."
m-am ridicat si m-am asezat intr-un scaun de pe partea cealalta, langa geam, singura. era mai in fata, ii puteam simti ochii atintiti pe parul meu strans sus. ma fixa. stia la ce ma referam, stia ca ma santajase carandu-ma pe un continent strain sa ne... unim destinele, cacat, nu e ca si cum as fi putut sa-i spun nu, sa-l las sa sufere in prostia lui de copil mofturos, nu m-as fi indurat. cred ca as fi facut-o oricum daca mi-ar fi cerut-o. as fi facut orice pentru el. tin la fericirea lui, chiar daca inseamna sa fac cine stie ce tampenie. alex al meu era singurul care inca mai tinea cont de ce vroiam eu. unde l-am pierdut si pe el? stiu ca se simtea putin vinovat, si profitam de asta. m-am intors spre el. se uita la mine cu o figura ce ma facea sa ma detest, sa ma simt cea mai ingrozitoare persoana din lume. m-as fi dus sa-l iau in brate, sa-l pup, sa-mi cer iertare, eu in locul lui. era tot el, la urma urmei. m-am incapatanat sa ma intorc spre geam. tot din incapatanare cred am si adormit. peste ceva timp am auzit pe cineva vorbind pe nas, anuntand ca mai sunt 3 ore de zbor. am intors capul in partea cealalta si am dat de o scafarlie neagra. am stiut imediat a cui e. am luat parul ciufulit in maini si l-am pupat pe frunte. am privit inelul care se intrevedea dintre suvitele lui de par. trebuia sa ma obisnuiesc cu ideea, nu aveam unde sa fug, eram pe bune a lui.