luni, 14 martie 2011

X

sa fi fost aproape 7 dimineata cand stateam in cada si ma holbam la degetele mele incretite, ma durea capul si eram molesita de tot. am scos dopul si am iesit inainte ca spuma de la suprafata apei sa se lipeasca de pielea mea curata. am stat atat de mult acolo incat aveam impresia ca imi crescusera branhii. eram terminata, din toate punctele de vedere. m-am sters, am deschis geamul de la baie si m-am imbracat. m-am impiedicat de niste tenisi pe hol in drumul spre camera mea, eram la mine in apartament. tata imi facuse acte pe el cand am facut optaspe, i-am zis ca nu trebuie, a insistat. ma loveste un tsunami de vinovatie cand ma gandesc la el la timpul trecut. nu ar trebui. dupa ce alex mi-a zis, colegii lu' taica-mio m-au sunat sa-mi spuna ca nu sunt siguri de ..moartea lui, dar exista sanse foarte mici sa mai fie in viata, desi nu l-au gasit inca. eu atarnam de acele sanse, nu faceam nimic altceva decat sa ma atarn de speranta ca e viu si o sa se intoarca la mine. cat despre alex, el era scaunul de care ma sprijineam sa nu ma spanzur in timp ce atarnam. si sprijinul meu era la bucuresti acum. avea treaba si oricum simteam nevoia sa stau putin timp singura. ma suna la cateva ore, desi il simteam cum incerca sa-si suprime nevoia da a ma auzi mai des. si eu incercam sa inec acea nevoie, sa-mi impun sa fiu morocanoasa, desi nu era vinovat cu nimic, vroiam sa-l indepartez putin. oricum el stia care e adevarul si ce simt.
mi-am luat geanta si cheile si am iesit pe usa. am mers mecanic spre scoala, sa duc niste hartii, sa iau altele, acte, prostii cum ca am terminat liceul, diplome, cacat. cand am ajuns acolo secretara m-a trimis sa xeroxez niste hartii cu mediile, ca aparatul ei e stricat. m-am dus desi am crezut ca o s-o arunc si pe ea si pe aparatul ei stricat pe geam. i-am aruncat o privire ostila, cea mai ostila pe care o aveam in dotare si m-am carat. cand am ajuns la xeroxul scolii nu era nici naiba acolo. am apasat eu pe butoane, am pipait touch screen-ul si nimic. a scos un sunet ciudat si a inceput sa haraie. cred ca aratam ca un copit retardat care nu stie ce sa faca cu o clanta. cel putin asa ma simteam. m-am mai uitat putin la el si intr-un final am renuntat. m-am intors pe un picior si am dat sa plec, dar m-am izbit in cineva.
"baga-mi-a..." m-am oprit. un tip cam cat mine, poate putin mai scund, cu siguranta mai scund decat alex. trebuie sa incetez sa compar pe toata lumea cu el. ochi albastri, par blond, lung pana la baza gatului, ciufulit, mare, fir gros si drept, pieptanat. numai par vedeam la el. intr-un tarziu ii remarc gura deschisa larg intr-un zambet, dinti albi, aliniati, mari. buze putin uscate, dar nici prea carnoase, nici prea subtiri. dau sa ma trag din calea lui, si el da sa se traga din fata mea, amandoi in acelasi timp spre dreapta mea. cliseic. ma enervez.
"ok, fa-mi loc, ma grabesc!"
"nu ai nevoie sa xeroxezi foile?" voce groasa, dar potrivita cu fizicul, putin rarait cred, dupa cum a pronutat singurul r din propozitie.
"aa, ba da. te descurci cu ..ciudatenia asta?" se uita amuzat la mine.
"sigur, e usor, iti arat." ei, macar nu e retardat ca mine si da, e rarait. ewww!!
"trage astea, sunt doar 2!" nu vroiam sa invat nimic despre cacatul ala. el a apasat repede pe doua butoane si
"ok, tine!"
"mersi, eu tre' sa fug. pa!" mi-a zambit in loc de raspuns. cred ca era si el din liceu, mi se parea putin cunoscut, dar nu-l mai vazusem de aproape. era exact tipul de baiat care nu-mi placea. mai era si pistruiat pe deasupra. dragut el asa, dar ..no thanks! am ajuns la secretariat in doua secunde, cu picioarele mele lungi imi venea usor sa merg repede, eram obisnuita, nu ma simteam bine mergand incet. i-am dat hartiile femeii de la birou si am plecat spre casa. planuiam sa fac clatite. cand sa ies din incapere, acelasi tip imi iese in cale, ma impiedic de el si mai mult cu un marait
"mmm, iar tu!"
"iar tu!" in acelasi timp. am ramas amandoi sa ne hlizim ca niste idioti in usa.
"te rog, nu mai sta in calea mea, e ultima zi in liceul asta si as vrea sa ies de aici." zambeam in timp ce vorbeam, desi tipul ma enerva la culme.
"mi-ai luat cuvintele din gura." imi statea pe limba sa-i spun ca nu as lua nimic de la el din cavitatea lui bucala, nici macar nu m-as incumeta sa privesc inauntru dar
"ok, foloseste timpul economisit dandu-te la o parte."
"lasa-ma sa dau hartia asta si hai sa bem o cafea!" iar zambea ca un natang. s-a dat la o parte sa ies, pe urma a intrat in secretariat. de ce as iesi cu el la cafea? nici macar nu stiu cum il cheama. cand a iesit ma privea curios
"ok, fie!" am inceput sa vorbim in timp ce ieseam din liceu
"unde te duci la facultate?"
"jurnalism, bucuresti. tu?" l-am intrebat din politete.
"la fel." iar zambea. de ce zambea asa de mult? "nu-ti par cunscut?" asta-mi lipsea, un cretin care se crede popular.
"ar trebui?"
"am fost in primara impreuna." de aici mi se parea cunoscut. doamne, ce urat era cand era mic. hidos aproape. se schimbase aproape de tot, doar ochii si fruntea mare ramasesera din vechiul meu coleg de banca.
"da, sunt aeriana, scuza-ma! merit sa fiu umilita in public. ahahah!" si l-am imbratisat stangace din mers. cred ca ma rusinasem, ma simteam penibil.
"eeei, nu am facut decat a doispea aici in liceu, nu aveai cum sa ma recunosti." eram aproape de o cofetarie.
"hai aici! siii ai fost in constanta toti anii astia?" sper ca am tinut minte bine constanta.
"da." hiuu!! "eu mi-am dat seama acum ca te stiu, de pe foile pe care le-am tras la xerox."
"chiar asa m-am schimbat si eu?"
"nu aveai unu optzeci in clasa a patra."
"unu saptesnoua"
"esti cat mine. ahah! ma rog, ai prins ideea!"incep sa-mi amintesc de el si zambetul lui pare brusc mai simpatic.
"da. bunn, stii ce? hai sa o luam de la capat, si asa nu mai stim nimic unul de altul" acum eu zambeam ca o deficienta ce sunt. "anca!" si am instins mana spre el.
"andrei!" am hahait unul la altul si am intrat in cofetarie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu