XIV

"baga-mi-as pula" m-am intors sa ma uit la el, luptandu-ma sa-mi dezlipesc ochii. nu-si baga el prea des, dar cand o facea, avea motiv
"ce-ti bagi tu, ma?" vocea mea parea a unui tebecist care-si tusise plamanii. mi-am dres-o
"eeeeiii, ntssss, cacat" statea turceste pe pat cu spatele la mine si scotea tot felul de sunete dubioase. il auzeam fosnind o foaie de hartie in timp ce transcria ceva de pe laptop
"taci din gura, incerc sa dorm" m-am intors pe partea cealalta si am asteptat sa raspunda sau sa se tranteasca pe mine sau sa injure din nou. nimic. m-am uitat la ceas: sapte douazeci. de cand e el asa matinal? m-am ridicat in genunchi si m-am sprijinit de umarul lui sa vad ce face. s-a tras cu atata viteza de sub mine si s-a ridicat de pe pat, ca mi-am pierdut echilibrul si am cazut cu barbia in cearsaf. pana sa ma dezmeticesc, el disparuse din camera. m-am ridicat incet si m-am dus dupa el. cand sa ies pe usa de la camera, intra el si a intrat atat de hotarat incat era sa ma dea jos. s-a intors sa vada daca sunt ok si si-a vazut in continuare de treaba
"am vorbit in somn si am spus cumva ca am de gand sa te omor? te-ai gandit sa mi-o iei inainte?" cauta ceva in sertar fara sa ma bage in seama. nu a gasit si se enerva. "esti surd?"
"cautam ceva, da-te din calea mea!" a trecut iar pe langa mine, dandu-mi un cot sa ma dea la o parte
"o sa te caute moartea pe tine daca nu te opresti un minut" inainte de a inchide usa dupa el am vazut o urma de zambet pe fata lui. atat mi-a trebuit...
"baaaa, cap de molusca, de ce trantesti usa? ce aaaii?" ma enerva de acum. am tras de clanta aia intr-o disperare, dar era blocata. "impinge usa ca nu se deschide!" am strigat la el indeajuns de tare cat sa ma auda din parcare
"nu se deschide pentru ca te-am incuiat inauntru" ramasesem cu gura deschisa, fara sa respir, cu corpul intr-o pozitie de luptator ninja din cauza razboiului cu clanta. mi-am reluat suflul si m-am indepartat de usa. am cautat cea mai dragalasa voce pe care o aveam in dotare
"si de ce, ma rog, ai face asta?" zambeam in timp ce vorbeam, vroiam sa par pasnica, credibila
"ca sa nu ma omori"
"daca acum un minut executia ta era o gluma, acum e o certitudine" se dusese dracului strategia mea, nu paream pasnica deloc. il auzeam cum se apropie de usa si se lipeste de ea. am avut impulsul de a da cu piciorul in locul unde era el. m-am abtinut. m-am lipit de usa si i-am zis in soapta
"ma gasesti in pat cand ai de gand sa-ti revii, o sa incerc sa adorm, cu tricou pe mine sau poate fara" m-am aruncat in pat si am pus capul pe perna. am vazut sertarul de la noptiera deschis si m-am uitat in el. nu lipsea nimic in afara cheii de la usa, desigur. l-am inchis si am vazut deasupra, pe carte, acoperind numele lui stephen king, telefonul lui alex. l-am luat si am apelat numarul meu, stiind ca-mi lasasem telefonul in bucatarie. il aud sunand si pe alex care se ridica, tipand la mine
"haha, acum am si telefonul tau, o sa zic oricui te suna ca te-am schestrat" si raspunde la telefon. "da?"
"ba, tu nu te uiti cine suna inainte de a raspunde?" liniste. imi inchide. sun din nou. raspunde dupa cateva secunde
"vrei sa vii sa ma ajuti cu tricoul asta?" il aud inghitind in sec
"nu ai nimic care sa ma faca sa dechid usa"
"inainte de a-ti arata ca am cu ce si pot, daca vreau, sa te conving, aminteste-mi de ce ai incuiat-o..."
"nu poti"
"de ce ai incuiat usa?"
"nu poti sa ma convingi"
"omule, nu vad de ce ti-as oferi ceva numai ca sa deschizi usa. ce castig, o nuca? m-ai inchis aici degeaba? ce dracu ai innebunit?" si ii inchid eu telefonul in nas. imi dau jos tricoul, ma intorc cu spatele la usa si inchid ochii. un sfert de ora nu am miscat si cred ca am adormit de nervi. stateam cu un copil in casa, copil care avea chef de glume dimineata. cand m-am trezit alex ma gadila pe spate si pielea mea era ca de gaina, imi era frig. am tras patura pe mine, lasandu-l afara, dar el s-a strecurat repede langa mine. s-a lipit de mine si-mi sufla in ureche. aaarh, ce tare ma enerva ca nu puteam sa ma enervez pe el
"ce aveai?"
"nu pot sa-ti spun ca as strica surpriza" am deschis nasul sa adulmesc si simteam doar cafea. cafea si ...negresa? alex mi-a facut negresa? haaaa!!
"cu ce ocazie?" m-am intors cu fata la el si am incercat sa-mi focalizez privirea pe fata lui, dar eram ingrozitor de ingramaditi
"nu trebuie sa fie vreo ocazie speciala sa-i fac sotiei mele o prajitura" da bine.
"asta a zis si tatal lu' elizabeth, din piratii din caraibe, fiica-sii inainte sa o trimita sa se marite cu norrington: ca nu e nevoie de ocazii speciale sa-i poata face cadou o rochie." ma gandeam la ce imagine dezastruoasa trebuie sa fie in bucatarie, dezordine, haos, ciocolata peste tot "ce vrei de la mine? de maritat, nu ma mai marit inca odata..." mi-a pus mana pe gura. mirosea a scortisoara.
"buna dimineata!"